Ca de obicei in ultimii 8 ani, impreuna cu Liviu si Serban am refacut traseul clasic in Muntii Rarau. Pana aici nimic senzational. Daca adaugam si cadrul la acest scenariu, peisajul e complet. Am urcat muntele noaptea.
Da, noaptea. Nimic nu se compara cu urcusul unui munte pe timp de iarna, in „schimbul trei”. Iar daca este noroc si ninge, peisajul e feeric. Noi am fost norocosi.
[singlepic=49,320,240,,center]
[singlepic=48,320,240,,center]
[singlepic=47,320,240,,center]
[singlepic=46,320,240,,center]
Trei informatii despre muntii Rarau pe care s-ar putea sa nu le stii:
– prima cabana a fost construita in 1900, de catre Ilie Tampan
– codrii Slatioarei, de la poalele muntelui, constituie cea mai veche padure de fag din tara
– Manastirea Chiril este de fapt fosta Manastire „Poiana Sihastriei”, construita de Petru Rares si mutata peste munte, in Romania, dupa anexarea Bucovinei de catre Austro-Ungaria.
Bine-nteles ca nu se putea sa sarim la intoarcere administrarea pastilei de cultura. De data aceasta in doua doze:
Prima, la unul din din cele mai necunoscute monumente din Bucovina: Stalpul lui Voda. A fost ridicat in 1717 de Voievodul Mihail Racovitza in memoria victoriei asupra armatei austriece. Acestia au incercat in acel an pentru prima oara cucerirea Moldovei, planul esuand insa. Tot in acele zile, un „comandou” al armatei invadatoare, condus de capitanul belgian François (Ferentz) Emau a incercat sa captureze Iasiul, si aceasta incercare fiind sortita esecului. Detasamentul a fost invins de tatari la Cetatuia, iar Emau si ai lui au fost executati si ingropati sub „Crucea lui Ferentz”, (monument aflat acum in cartierul iesean Nicolina, in fosta arie denumita in trecut Fantana lui Parasca).
[singlepic=42,320,240,,center]
[singlepic=44,320,240,,center]
A doua doza a fost vizitarea casei memoriale Mihail Sadoveanu din Falticeni. Aici, la „Casa din deal” Sadoveanu a locuit si creat intre 1909 si 1918. Perioada la care a facut referire in unul din ultimele interviuri: „La Folticeni am baut apa vie a sufletului romanesc, pe care n-am uitat-o nici pana azi. In ea se va rasfrange pana la moarte toata taina sufletului meu.” (interviu din „Dacia Literara”).
Cladirea a fost proiectata de autor, dupa propriile nevoi si gusturi. Seamana ca stil cu imobilul in care s-a nascut, in Pascani.
In secunda in care intri in curte, primul gand sare la povestile de vanatoare ale autorului. Iar prezenta saniei din curte nu face decat sa inmulteasca aceste ganduri. Multe povestiri incepeau si se sfarseau in sanie, alaturi de cainele Cezar.
[singlepic=43,320,240,,center]
Tot pe acest traseu, se mai puteau vizita: ruinele cetatii „Gura Humorului”, Muzeul „Ion Irimescu” din Falticeni, mormantul lui „Stefan a Petrii” tatal lui Ion Creanga (sat Ion Neculce, langa Tg. Frumos) si multe altele.
Una peste alta, a fost o calatorie placuta. De abia astept editia a noua.
Mai rar am auzit de urcus pe munte noaptea. De ce noaptea totusi?
Intr-adevar, turele de noapte sunt ceva mai rar, avand in vedere periculozitatea lor. Dar in timpul noptii se cimenteaza o relatie mai stransa cu muntele, sentiment pe care ziua nu il poti avea. In plus, noi am vrut sa prindem soarele la nadir.