Dolhesti Gate
Un sat sub un deal. Nimic mai obisnuit. Mai ales pe valea Somuzului.
Drumul ne ameteste printre case mici si boeme. Oamenii s-au retras la rude dupa sarbatorirea Invierii. Satul e parca pustiit. Din cand in cand cumpana unei fantani mai cearta cerul. In rest, totul e plat in lumina sticloasa a amurgului.
Satele Moldovei au culoare. La propriu, casele romanilor parca sunt broboane de roua in soare. Nici una nu-i la fel. La figurat, fiecare casa isi are povestea, iar moldoveanul e nerabdator sa ti-o impartaseasca.
Dar in Dolhesti, un sat de pe valea Somuzului, altceva are culoare. Poarta.
Nicaieri nu am mai vazut o asemenea simfonie de culori pe garduri. Culori vii, traite. Poarta inchisa in Dolhesti nu e ferecata. Lumea dinauntru nu e inaccesibila. Din drum, simti ca esti binevenit. Iti doresti sa-i treci pragul si sa simti colbul rece al ograzii. Sa te plimbi in picioarele goale si sa te incarci cu energie.
Daca nu ma credeti, priviti fotografiile acestea:
Va invit sa va descaltati de tot si sa “simtiti” parchetul. Ramasita vie a lemnului ar trebui sa va bucure. Asta pana la vara, cand va invit in Dolhesti, sa admiram portile – broboane de roua si sa ne incarcam cu energie mirosind si calcand colbul gospodarilor de aici.
Un colb fermecat.
Super postare. Felicitari pentru articol. Am sa fiu mai atent la asemenea detalii aparent fara importanta.
Multumim pentru crampeiele de frumos.
Trăiesc în Fălticeni și văd aceste porți de fiecare dată când fac Dolhasca – Fălticeni cu bicicleta, la pas, cu trenul sau cu mașina… FELICITĂRI pentru articol!
Multumesc. Esti printre putinii norociosi care au ochi pentru si asa ceva.