Va doresc pentru 2010 sa aveti parte de multe locuri giosanesti, monumente surpriza si iesiri speciale!
Va multumesc pentru ca mi-ati stat alaturi intr-un an deosebit.
Si nu uitati: cand simtiti ca toate vin impotriva voastra si nu vedeti scaparea, incercati biroul giosanesc.
Vi se va lua un val de pe ochi si veti vedea lumea intr-o alta perspectiva.
Mult mai luminoasa.
La Multi Ani!
Visam o casuta a tihnei, din cerdacul careia se vad muntii. Si o livada in care suna dulce murmurul albinelor.
Sadoveanu si-a implinit visul. I-am vizitat casa din Falticeni si m-am convins.
…Se intra in Bucovina.
Cldirea fostului Birou Vamal din Bunesti (Bunestie - numele germanizat din perioada austro-ungara). Aici a functionat cancelaria de granita intre Bucovina si Tarile Romane (mai apoi Regatul Romaniei).
Punctul vamal a fost infiintat in 1800 prin decret imparatesc, pentru a facilita circulatia marfurilor.
Institutia s-a mutat in cladirea de mai sus la 14 Decembrie 1886 si a reprezentat alaturi de vamile din Cornu Luncii si Burdujeni cele 3 puncte de trecere ale frontiere din Sudul Bucovinei.
Momentan aici isi are sediul Primaria comunei Bunesti.
Acum ceva zile am facut o plimbare prin cartierul Copou din Iasi, in partea lui denumita demult “Muntenimea de Mijloc” . Cele 3 “Muntenimi” - de Jos, de Mijloc si de Sus - erau de fapt 3 sate marginase ale Iasiului.
Muntenimea de Mijloc era taiata de doua axe principale: Sleahul Botosanilor (actuala strada Lascar Catargiu) si Ulita Podul Verde (actualul Bulevard Carol I - numit de localnici Bulevardul Copou). Denumirea de “pod verde” se datoreaza pavarii drumului cu busteni de stejar, “asfaltul” acelor vremuri. Aceasta ulita se oprea in preajma Foisorului, construit de domnitorul fanariot Matei Ghica in 1754. Aici se recrea protipendada vremii. Mai tarziu, in 1834, domnitorul pamantean Mihail Sturza infiinteaza pe aceste locuri Gradina Copou, situata langa manastirea cu acelasi nume. Confom legendei, cu ajutorul cainelui Copou, domnitorul Vasile Lupu isi gaseste sotia ratacita prin Codrii Muntenimii. De atunci vine si denumirea acestui deal.
Revenind la plimbarea noastra, in zona se poate manca istorie pe paine. Fiecare casa aminteste de o personalitate marcanta. In zona au locuit sau si-au dsfasurat activitatea nume mari ale romanilor. Las imaginile sa vorbeasca.
Aceste case se situeaza intr-un perimetru de cateva sute de metri patrati. Si sunt cele marcate. Sunt insa multe comori necunoscute, care ascund in spate povesti de dragoste, drame si vieti tumultoase. Comori acoperite de un colb gros.
Cel din ochii nostri.
Ca de obicei in ultimii 8 ani, impreuna cu Liviu si Serban am refacut traseul clasic in Muntii Rarau. Pana aici nimic senzational. Daca adaugam si cadrul la acest scenariu, peisajul e complet. Am urcat muntele noaptea.
Da, noaptea. Nimic nu se compara cu urcusul unui munte pe timp de iarna, in “schimbul trei”. Iar daca este noroc si ninge, peisajul e feeric. Noi am fost norocosi.
Trei informatii despre muntii Rarau pe care s-ar putea sa nu le stii:
- prima cabana a fost construita in 1900, de catre Ilie Tampan
- codrii Slatioarei, de la poalele muntelui, constituie cea mai veche padure de fag din tara
- Manastirea Chiril este de fapt fosta Manastire “Poiana Sihastriei”, construita de Petru Rares si mutata peste munte, in Romania, dupa anexarea Bucovinei de catre Austro-Ungaria.
Bine-nteles ca nu se putea sa sarim la intoarcere administrarea pastilei de cultura. De data aceasta in doua doze:
Prima, la unul din din cele mai necunoscute monumente din Bucovina: Stalpul lui Voda. A fost ridicat in 1717 de Voievodul Mihail Racovitza in memoria victoriei asupra armatei austriece. Acestia au incercat in acel an pentru prima oara cucerirea Moldovei, planul esuand insa. Tot in acele zile, un “comandou” al armatei invadatoare, condus de capitanul belgian François (Ferentz) Emau a incercat sa captureze Iasiul, si aceasta incercare fiind sortita esecului. Detasamentul a fost invins de tatari la Cetatuia, iar Emau si ai lui au fost executati si ingropati sub “Crucea lui Ferentz”, (monument aflat acum in cartierul iesean Nicolina, in fosta arie denumita in trecut Fantana lui Parasca).
A doua doza a fost vizitarea casei memoriale Mihail Sadoveanu din Falticeni. Aici, la “Casa din deal” Sadoveanu a locuit si creat intre 1909 si 1918. Perioada la care a facut referire in unul din ultimele interviuri: “La Folticeni am baut apa vie a sufletului romanesc, pe care n-am uitat-o nici pana azi. In ea se va rasfrange pana la moarte toata taina sufletului meu.” (interviu din “Dacia Literara”).
Cladirea a fost proiectata de autor, dupa propriile nevoi si gusturi. Seamana ca stil cu imobilul in care s-a nascut, in Pascani.
In secunda in care intri in curte, primul gand sare la povestile de vanatoare ale autorului. Iar prezenta saniei din curte nu face decat sa inmulteasca aceste ganduri. Multe povestiri incepeau si se sfarseau in sanie, alaturi de cainele Cezar.
Tot pe acest traseu, se mai puteau vizita: ruinele cetatii “Gura Humorului”, Muzeul “Ion Irimescu” din Falticeni, mormantul lui “Stefan a Petrii” tatal lui Ion Creanga (sat Ion Neculce, langa Tg. Frumos) si multe altele.
Una peste alta, a fost o calatorie placuta. De abia astept editia a noua.
