Arhive categorie: Monumentele de lângă noi

„Dagherotipiile” Iasilor

Plicul din Franta a sosit. Ritualul deschiderii imi umple inima de bucurie. Degetele simt imediat parfumul imaginilor vechi.

Dupa o saptamana de asteptare, fotografiile comandate pe Delcampe au sosit. Nu vreti sa stiti cum le-am asteptat.

Nu pot sa descriu sentimentul. Doua imagini unice, vechi de peste o suta de ani, care reprezinta un Iasi vechi, imi alinta simturile.

Iata-le:

iasi_01

Vedere generala a vaii Bahluiului si ceea ce se cheama acum cartierul Nicolina. Printre altele putem observa Biserica Lipoveneasca si Manastirea Cetatuia. Fotograful e necunoscut. Am identificat locul preluarii imaginii undeva in zona centrala de astazi, in zona strazii Closca – Uzinii.

Urmatoarea fotografie a devenit piesa de rezistenta a colectiei mele si reprezinta un colt al fostei Curti Domnesti, arsa la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pe ruinele ei s-a construit actualul Palat al Culturii.

iasi_02

Aceasta forma a curtii este foarte rar reprezentata in fotografii, iar majoritatea originalelor nu se afla in Romania.

Anul preluarii cadrelor nu este precizat nicaieri. Insa pe baza dezvoltarii orasului, estimarea nu este greu de ralizat. Statuia lui Stefan cel Mare a fost inaugurata in 1883, iar curtea a ars in 1896. Prin urmare imaginile sunt preluate intre 1883 si 1896.

Momentan ma intorc la „dagherotipiile” mele. Nu ma mai satur sa le admir.

Pentru cine vrea sa le cerceteze „live”, dati un semn.

 

Frumoasa care nu mai e

Mai tineti minte casa bunicilor lui Ionel Teodoreanu?

Am fost unul din putinii norocosi care au avut ocazia sa o viziteze si pe dinauntru. V-am impartasit si voua bucuria. Dar se pare ca prea tarziu.

Din pacate, casa a disparut. A fost demolata complet.
Una din cele mai celebre case din literatura si cultura romana nu mai e.

Strada e acum parca stirba. Nu mai are acelasi farmec. Doar Barbu Lautaru o mai vegheaza. Asta pana se mai gaseste un rechin imobiliar sa-l dezgroape si sa-l trimita mai la margine.

Trist…

Un sat mic intr-o presa mare

Prietenul Randy Withman (Thanks, Randy) mi-a facut unul din cele mai frumoase cadouri virtuale pe care le-am primit in ultimul timp. Stiind ca lucrez la Monografia Satului Meu mi-a trimis doua articole dibuite de el in oceanul virtual.

Nu orice fel de articole. Articole aparute in 1916.

Si nu in orice fel de publicatie, ci in New York Times.

Materialele contin referiri la satul meu. Valea Putnei.

valea_putnei_nytimes_2.jpg

valea_putnei_nytimes_1.jpg

Le puteti citi integral aici si aici

Articolele sunt de fapt telegrame circulate in armata imperiala rusa si interceptate de armata austro-ungara. Informatiile contin miscari ale trupelor pe frontul primului Razboi Mondial. Dupa ce informatiile nu au mai avut valoare militara au fost publicate de agentiile de stiri, pentru ca publicul sa fie informat. Valea Putnei reprezenta un loc strategic datorita liniei ferate Campulung – Vatra Dornei si a pasului Mestecanis. De aici interesul crescut in acest context.

Nu stiu cum sa inchei acest articol.

Mi-e dor de Valea Putnei.

.

O cotrobaiala prin izvoare

Acum ceva timp m-am apucat de scrierea monografiei Satului Meu. O stradanie nascocitoare de energii nebanuite. Ragazul meu e insa marginit si oricat mi-as dori sa fac totul singur, am ajuns la concluzia ca mi-e imposibil.
De aceea m-am gandit sa dau oportunitatea unui voluntar de a se implica in realizarea unui proiect pe care eu il vad maret.

Daca esti voluntar, poate te intereseaza, daca nu, poate stii vreun voluntar interesat.
Si ca sa trec la subiect, cerinte si beneficii:
Cerinte:

Sa locuiesti in Bucovina
Sa ai timp si sa vrei sa-l cheltui intr-un mod aparte
Sa te pasioneaza istoria
Sa iti placa sa studiezi arhive

Beneficii:
Vei avea sansa de a participa la un proiect deosebit
Vei deveni vizibil in lumea stiintifica
Vei avea sansa de a studia Arhivele Nationale
Vei aparea ca si colaborator pe coperta cartii

Daca esti interesat, te rog trimite un mail la mircea@giosan.ro

Daca vrei sa scrii istorie, alatura-te unei echipe de entuziasti! Noi iti dam condeiul…

Desprafuire in engleza

Imi face o deosebita placere sa va anunt ca de astazi inainte, comorile ascunse pot fi descoperite si in limba engleza.

Accesand www.giosan.eu veti intra in Lumea Mea. O lume plina de locuri deosebite si momente de neuitat. Veti descoperi o fata a Romaniei pe care nu o stiati.

In plus, va puteti abona la articolele giosanesti in limba engleza aici. Ca si in varianta in limba romana, veti primi un e-mail de fiecare data cand voi scrie un articol.

Ne vedem in Lumea Mea!

.

It gives me great pleasure to let you know that, from now on, the hidden treasures of Romania can be discovered in English.

By accessing www.giosan.eu you will enter My World. A world full of unforgettable places and precious moments. You will discover a part of Romania that you have never been aware of. Also, you can admire traditions and customs that will give you a better understanding of the Romanian culture.

In addition, you can subscribe to my site here: You will receive an email every time I write a post.

See you in My World!

O comoara universala

Stiai ca doina romaneasca face parte din Patromoniul Mondial al UNESCO? Dintre genurile muzicale ale lumii, numai Tango-ul argentinian se mai bucura de o asemenea onoare. Deasemenea, „Dansul Calusului” este si el protejat de aceeasi institutie.

Un cantec oarecare

Doina s-a nascut, ca si poporul roman, pe bata ciobaneasca. Este refugiul in care isi cauta adapost romanul in imprejurari emotionante. Cantecul il ajuta sa treaca mai repede peste moment si il tragea la liman. Dar doina nu este inlantuita numai cu momentele dureroase. Si cand isi canta persoana iubita, satul din vale sau peisajele ce le cuprindea in ochi, romanul izvodea un cantec si pentru imprejurarea cu pricina.

Doina este rodul stradaniei a multe generatii de romani, munciti de sentimente omenesti: dor, instrainare, regret sau iubire. Ca mai toate produsele populare, doina a fost slefuita timp de multe generatii, atingand perfectiunea in toate fatetele ei. Din pacate in lumea de azi imaginea lor este una depasita si penibila.

Ramane istoria

Aruncam in latrina istoriei produse la care au muncit strabunicii nostri. Produse pe care altii ni le pun in rama, si ni le ofera pe tava. In loc sa acceptam cadoul, cu ajutorul caruia ne putem promova tara macar cu o secunda mai bine, noi facem altceva.

Il punem cu tot cu rama in fata WC-ului.

.

.

Fotograful si Lumina

Anul acesta am ocazia sa activez mai mult pe la Bruxelles. Bine-nteles ca n-am rezistat tentatiei de a cauta si aici comori ascunse ale romanimii. Succesul a venit repede.

Am gasit in sfarsit un album de Brassai.

coperta_album.jpg

Noroc de Taschen.

Fotograful si Lumina

Cine e Brassai? Singurul fotograf din topul mondial care are ceva legaturi cu Romania.

Nascut  in Brasov in 1899, numele sau adevarat era Gyula Halasz. La numai 3 ani se muta impreuna cu parintii la Paris, tatal sau fiind numit profesor la Sorbona. In anii ’20 ia contact cu lumea culturala din cartierul artistic al Orasului Luminii, Montparnasse. La inceput jurnalist, descopera fotografia in anii crizei. Adopta treptat numele de scena „Brassai” („Brasoveanul” in maghiara). In 1933 editeaza un album de fotografii care il va consacra: „Parisul, noaptea”. Devine fotograful de casa al protipendadei parisiene, realizand portrete memorabile pentru Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse, Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Henry Miller etc.

Opera sa este legata in proportie covarsitoare de Orasul Luminii, oras pe care nu-l va parasi pana la sfarsitul vietii. A ramas fotograful care a surprins cel mai bine viata de noapte de aici,

brassai1175897300.jpg
brassai54beautifullepontneuf-11-485x580.jpg
brassai.jpg

1934-brassai-foggy-paris.jpg

6a00e551a06598883400e5528b08948834-800wi.jpg

Comoara

Brassai este un produs al Romaniei, chiar daca viata si opera l-au tinut departe de tara. Ar trebui promovat ca una din valorile noastre. Este o comoara ascunsa ce ar trebui descoperita si desprafuita.

Ca multe alte comori ale romanimii.

brassai_autoportret.jpg