Arhive etichetă: Bucovina

Bucovina mea din ochii lor

Cateva bucati de hartie roasa de vreme. Fetze care imi par cunoscute. Costume populare pe care le admir in fiecare duminica la bisericile din Bucovina Mea.

Costume bucovinene in cartofilie

Carti postale trimise acum un secol. Vesti mai bune sau mai rele.
Sentimente. Caligrafie ireprosabila. O limba romana arhaica.Costume populare pline de lumina. Sau lumina vine de la fetzele personajelor?

costum_1.jpg

costum_2.jpg

costum_3.jpg

costum_4.jpg

costum_5.jpg

costum_6.jpg

costum_7.jpg

costum_9.jpg

costum_10.jpg

costum_11.jpg

Intr-o Bucovina ocupata, oamenii din aceste carti postale sunt darzi si mandri. Li se oglindesc in ochi Obcinile si orizonturile largi. Intr-o provincie extrem de multiculturala, romanii au avut incapatanarea de a nu-si pierde valorile. Au luptat cu cea mai teribila arma de rezistenta: traditiile. Nu e un caz singular. Multe din provinciile Imperiului Autro-Ungar, colonizate cu populatii alogene si-au pastrat identitatea (Banat, Piemont. etc). Timpul a demostrat ca traditiile (cu toate formele ei in arhitectura, cultura, educatie, etc) reprezinta nucleul identitatii unei provincii/regiuni/tari.

Fara identitate, suntem condamnati sa urmam aceeasi carare eterna a negasirii de sine si a derizoriului.

Satul viu

E lung. Dar totusi scurt. Parca ti-ai mai dori sa treci o data prin el. Parca ti-ai dori ca toate satele sa fie la fel. La fel de vechi. Dar totusi parca noi.

Niciodata nu mi-a parut un sat mai viu decat in acea seara de sambata. Mi-as fi dorit sa fie mai lung, si toate casele sa fie incolonate la sosea. Dar eu sa ma inchin la ele si sa le multumesc pentru prezenta lor prin Bucovina, de multe zeci de ani.

Maliniul e un sat aparte. Gospodari deosebiti, ei au ales sa nu-si darame casele si sa faca loc unor vile insipide si gri. Si-au pastrat vechile locuinte ca pe niste bijuterii in sipetul bunicii.

Mi-as fi dorit ca toate satele sa fie la fel. Fara vile fade, inghetate intr-o mlastina fara sfarsit. Doar casutele sa ne zambeasca din gradinile bogate.

Sate vii.

Ca Maliniul.

dscf0169s.jpg

dscf0134s.jpg

dscf0127s.jpg

dscf0136s.jpg

dscf0139s.jpg

dscf0142s.jpg

dscf0145s.jpg

dscf0148s.jpg

dscf0152s.jpg

dscf0157s.jpg

Eroul tainic

„Astăzi am împlinit 4 ani de când sunt prigonit şi nu ştiu cum e viaţa liberă. La ora 10:30 am plecat spre Vicov să duc mai bine de jumătate din carnea de capră să o dau pe făină, vreau să mă duc la U.T. De la colibă am coborât pe drumul Prislopului şi am venit pe drum până la grădină, m-am suit în păr…. am trecut în Dealul Slateni şi fiind seară, am mâncat, mi-am făcut rugăciunile de seară şi când a înserat am plecat către sat. Pe drumul din Criveţe peste toloaca ca la o ½ oră după ce am înnoptat am ajuns la U.T., m-a primit cu bunăvoinţă, m-a dus în casă la căldură. Dar nefiind obişnuit cu căldura a început să mă doară capul, mi-a spus noutăţi, veşti şi încurajare, i-am dat carnea de capră şi în schimb mi-a dat 10 kg de făină, 5 ouă, o bucată de slănină, mâncare de drum, poame uscate şi cartofi aşa că am făcut o încărcătură de peste 20 kg. La ora 24 am plecat de la U.T. Cum am ieşit de la el a început să plouă, e foarte întuneric, cad în gropi şi şanţuri, şi sec bălţile de apă în Criveţe am stat sub un brădănel, dar tot mă plouă, am plecat mai departe şi pe Dealul Babii am tras de am stat de ploaie la un bordei părăsit, într-un sopron şi m-am băgat într-o grămadă de gunoaie şi nu ştiu ce gângănii se suiau pe mine şi mă înţepau de parcă stau în furnicar. Înspre ziuă a venit şi un dihor şi s-a cuibărit lângă mine, dar când m-a simţit a fugit speriat şi revoltat că i-am ocupat locuinţa.”

„Oare de ce nu am fericirea sa traiesc cel putin in sat sau sa mai am pe cineva cu mine, sa nu fiu singur, sa stau in pustiu impreuna cu fiarele padurii, sa duc viata de pustnic la varsta de 32 ani, sa ma conformez regulilor partizanatului,…greu de suportat? Caci sunt foarte greu de imaginat toate lipsurile, suferinta, durerea sufletesca si trupeasca caci nici bolnav n-am timp sa fiu. Frigul, foamea, lipsa de imbracaminte si toate cele ce are nevoie un om…pentru cine le suferi?”

„va spun raspicat ca iubesc mai mult Libertatea decat viata”

„va spun ca nu voi ceda niciodata, dar niciodata, poate sa tina regimul comunist 50 ani si eu nu voi ceda, nu voi trada, nu ma voi preda decat mort”

Fragmente din cartea publicata de Editura Nemira, „Jurnale din rezistenta anticomunista”. Randurile apartin lui Vasile Motrescu, conducatorul miscarii de rezistenta din Bucovina.

Nascut in 1920 in comuna Vicovu de Sus, taran simplu, isi intemeiaza o familie cu Maria si are doi copii, George si Sofia. Datorita convingerilor antisovietice, intra in vizorul Securitatii. In 1949, banuind ca va fi arestat, ia drumul codrului si organizeaza o miscare de gherila. Ataca permanent pichetele si sediile securitatii din zona Radauti – Putna – Sucevita, facand viata grea autoritatilor de represiune. Reuseste sa scape de multe ori din incercuirile detasamentelor de securitate. Tradat, este prins de abia in 1958. Datorita gravitatii faptelor sale, pe 29 iulie acelasi an este executat prin impuscare in inchisoarea Botosani.

In urma lui ramane un jurnal si cateva poeme haiducesti in care isi povesteste viata si isi exprima dorinta de a se intoarce la familia si casa lui ca om liber. In scrisorile sale catre Militie si Partidul Comunist explica de ce a ales solutia rezistentei si care sunt neajunsurile si nedreptatile pe care le traiesc bucovinenii zi de zi. Deasemenea, intocmeste un ghid al rezistentei in munti. In aceste pagini explica in amanunt cum sa faci focul in padure fara sa fii observat, cum sa construiesti bordeie secrete de adapost, cum sa stabilesti intalniri, cum sa comunici in coduri secrete cu familia si partizanii, cum sa nu treci niciodata de doua ori pe aceleasi carari sau care sunt slabiciunile si strategiile Securitatii.

Vasile Motrescu nu este un erou uitat. Este unul nestiut, pierdut printre statistici. Ca el sunt multi altii. Oameni simpli cu un curaj nebun, care au ales solutia cea grea, punandu-si in pericol inevitabil familia, pamantul, casa.

Doar pentru a scoate dintr-o mlastina inghetata un popor vlaguit si a-l insanatosi moral.

Mi-as dori enorm sa strang mana lui Vasile Motrescu si sa-i multumesc.

O iesire ciobaneasca

Va e dor sa iesiti din cotidian? Sa faceti ceva deosebit? Ceva de care sa va amintiti cu drag, stand in scaunul confortabil din birou?

Va propun o iesire deosebita si interesanta deopotriva: un week-end la stana.

Plecarea de Sfanta Maria, pe 15 august, cu autocarul din Iasi. Dupa un tur ghidat poposim la stana cu pricina, nu departe de satul Cosna din Tara Dornelor. Aici ne asteapta o stana traditionala bucovineana, pregatita pentru oaspeti.

In cele doua zile ne vom ospata cu bucate traditionale ciobanesti: tocana de maruntaie, balmos, jintita, tochitura, zar…

Vom inota in natura si ne vom incarca bateriile secatuite de caldura orasului. Seara de sambata o vom petrece in jurul unui foc de tabara, cu povesti si bancuri ciobanesti.
Vom dormi la cort, inconjurati de fapturile firii dar paziti de ciobanestii de Bucovina.

Duminica vom cerceta codrii din jur si ne vom relaxa activ.

Surprizele vor fi la ele acasa. Veti experimenta traiul intr-o stana, cu toate placerile si ineditul aferent.

Pret special: 190 ron/persoana.
Pretul include transport Iasi – Cosna si retur (460 km), tur ghidat, mancare traditionala si bautura (palinca de mere, vin, bauturi racoritoare) pentru cele doua zile. Practic un all inclusive pentru o iesire deosebita!

Pentru cei ce nu poseda un cort, apelam la stocul giosanesc.

Data limita pentru inscrieri este 10 august.
Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le ridicati aici.

Va astept!

Hobilbanc si Gherulida

Poti spune multe despre regionalismele unei limbi. Cuvinte imprumutate si lepadate in colb. Neologismele vin si trec, cuvintele din ele se uzeaza repede si sunt inlocuite cu altele. In cele din urma sfarsesc in mlastina arhaismelor, luminate din cand in cand de cate o lanterna trecatoare.

In Bucovina secolului 19, neologismele au venit odata cu austriecii colonizatori. Acestia au descalecat aducand cu ei tehnologii noi. Odata cu ei, vocabularul aferent. Ce rost ar mai fi avut traducerea obositoare in romaneste a unor concepte nascute cu nume nemtesti? Cuvintele tehnice au fost primele adoptate, pentru a eficientiza ziua de lucru:

anțfai = indata, imediat (din germana Eins! Zwei! = Unu! Doi!)
brahmaur = zid alaturat sobei (din germana brand-mauer = zid anti-foc)
ștos = gramada de scanduri (stoss = teanc)
clopștain = nicovala cizmarului (din germana klopfen = a bate si stein = piatra)
surtirar = sortator de lemne (sortierer = sortator)
decunc = transeu (deckung)
șparhat = plita de la soba (sparherd = plita)
bighitang = cleste cu marginile indoite (biegezange = cleste de indoit)
falț = cleste cu falcile late (falz)
șlaif = frana pentru caruta (schleife = sanie)
ștrifui = a modifica (streifen = a zgaria)
hobilbanc = masa tamplarului (hobelbank = tejghea)
sprunc = drum scurt (sprung = salt)
holhamăr = ciocan pentru tabla (Rollhammer = ciocan de indoit tabla)
șfel = traversa (schwelle)
ștol = colt de fier pentru potcoava, pe timp de iarna (stollen)
crizbaun = pom de Craciun (Kristbaum)

Administratia a impus cuvinte noi, aferente unor concepte nemaivazute pana atunci:

ausus = deputat comunal (ausschuss = comitet)
briftregăr = postas (brieftrager = factor postal)
filvaltăr = inginer silvic (verwalter = administrator)
ghitiht = judecatorie (geriht = tribunal)
pleațmaistăr = seful depozitului de cherestea (platzmeister = seful pietei)
langșturm = regiment de veterani (landsturm = armata de rezerva)
mutărhamăr = ciocan de insemnat tabla (mutterhammer = ciocanul mamei)
țucfilăr = politist (zugfuhrer = plutonief)
ghișporn = deputat (gheschworene = jurat)
fușpelt = plapuma pentru picioare (fuss = picior, pelz = blana)
sprunc = drum scurt (sprung = salt)
facman = persoana priceputa (fachmann = specialist)

Aceste cuvinte odata adoptate nu deformeaza limba gazda. Nu deformeaza sensuri, dimpotriva, poate servi unei comunicari eficiente. Mesajul nu este mutilat, dimpotriva. Sensul este accentuat.

Intr-o limba cu un singur gealau, nemtii au venit cu birghideul, chelnerul, cuplagarul si gherulida. Patru cuvinte pe atat de noi, pe atat de vechi deopotriva.

Pavilionul

Sta ca un batran in poarta, sprijinindu-se in toiag si asteptand oaspetii care nu se mai arata. Nu poate sa inteleaga graba lumii din ziua de azi. Si-ar fi dorit ca cineva sa se opreasca si sa-l ascute povestind despre acest hotar.

Cum la 6 mai 1809, in satul Cornu Luncii s-a infiintat in aceasta ghereta al doilea oficiu vamal al Bucovinei. Primul a fost cel de la Bunesti.
Cum a pazit mai bine de 100 de ani pe romani de romani. Cum oamenii iesiti din ea intorceau din drum cu gesturi dsperate pe cei ce vroiau sa-si vanda marfa. Cum cei suspecti erau cercuiti si trimisi in Zarca, la Suceava.
Sau cand imparatul Franz Josef, mare duce al Bucovinei, viziteaza aceste locuri, uitandu-se cu pofta peste dealuri si intreband: „Cine ne-a oprit aici?”. Raspunsul a fost: „Niste pamanteni cu caciuli mari, cai iuti si buzdugane agere”

Dar s-a razbunat. In noiembrie 1918, trupele romane au trecut pe aici si au eliberat primul sat din dulcea Bucovina. Au impins catanele imparatesti pana dincolo de Tara Morosenilor.

La 28 noiembrie, fruntasii satului isi puneau talpicele la sanii si porneau spre Cernauti, unde puneau umarul la Unirea cu tara. Altii coborau slanina din pod si se pregateau de drum lung. Plecau la ungureni, in Alba Iulia, sa racneasca unirea cu Regatul.

Timpul a trecut. Casuta noastra a infruntat anii si se arata acum cu fruntea sus. Schiteaza gesturi duioase si ne pofteste pragul, spre Muzeu. Vrea sa ne povesteasa istoria ei.

Cu imparati, catane, armate…