Arhive etichetă: Case giosanesti

Frumoasa care nu mai e

Mai tineti minte casa bunicilor lui Ionel Teodoreanu?

Am fost unul din putinii norocosi care au avut ocazia sa o viziteze si pe dinauntru. V-am impartasit si voua bucuria. Dar se pare ca prea tarziu.

Din pacate, casa a disparut. A fost demolata complet.
Una din cele mai celebre case din literatura si cultura romana nu mai e.

Strada e acum parca stirba. Nu mai are acelasi farmec. Doar Barbu Lautaru o mai vegheaza. Asta pana se mai gaseste un rechin imobiliar sa-l dezgroape si sa-l trimita mai la margine.

Trist…

Dolhesti Gate

Un sat sub un deal. Nimic mai obisnuit. Mai ales pe valea Somuzului.

Drumul ne ameteste printre case mici si boeme. Oamenii s-au retras la rude dupa sarbatorirea Invierii. Satul e parca pustiit. Din cand in cand cumpana unei fantani mai cearta cerul. In rest, totul e plat in lumina sticloasa a amurgului.

Satele Moldovei au culoare. La propriu, casele romanilor parca sunt broboane de roua in soare. Nici una nu-i la fel. La figurat, fiecare casa isi are povestea, iar moldoveanul e nerabdator sa ti-o impartaseasca.

Dar in Dolhesti, un sat de pe valea Somuzului, altceva are culoare. Poarta.

Nicaieri nu am mai vazut o asemenea simfonie de culori pe garduri. Culori vii, traite. Poarta inchisa in Dolhesti nu e ferecata. Lumea dinauntru nu e inaccesibila. Din drum, simti ca esti binevenit. Iti doresti sa-i treci pragul si sa simti colbul rece al ograzii. Sa te plimbi in picioarele goale si sa te incarci cu energie.

Daca nu ma credeti, priviti fotografiile acestea:

Va invit sa va descaltati de tot si sa „simtiti” parchetul. Ramasita vie a lemnului ar trebui sa va bucure. Asta pana la vara, cand va invit in Dolhesti, sa admiram portile – broboane de roua si sa ne incarcam cu energie mirosind si calcand colbul gospodarilor de aici.

Un colb fermecat.