Arhive etichetă: giosaneasca

Cronica unei iesiri reusite

Iata ca s-a infaptuit si prima iesire giosaneasca. Un succes.

Am adunat in jurul meu 7 oameni de calitate, doritori de o altfel de iesire. Astfel, Lucia, Ana, Bogdan, Marius, Ilie, Severin si Dan mi-au fost parteneri intr-o excursie de neuitat.

Prima escala a fost la castelul de la Miclauseni, unul din cele mai frumoase castele neogotice din Moldova.

Satul isi datoreaza numele Vornicului Miclaus care primeste de la Alexandru cel Bun pamanturi in aceasta zona.
Monumentul nostru a fost construit în actuala sa forma între 1880 si 1904 de catre George Sturdza, pe amplasamentul vechiului conac ridicat de vornicul Ioan Sturdza în 1755. Arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg au imprimat cladirii stilul neogotic tarziu. Cel mai mult impresioneaza decoratiunile in stil Art Nuveau inspirate din blazonul familiei Sturza (un leu cu o sabie si o ramura de maslin).

Aici s-a aflat cea mai mare biblioteca privata din Moldova (60.000 de volume, majoritatea unicate sau raritati) din care s-au pastrat doar cateva zeci.
In imediata apropiere putem vizita Manastirea Miclauseni, construita in 1821 de Dimitrie Sturza, pe fostul unei foste biserici de lemn construite in 1787 de Ioan Sturza. Aici se afla mormantul Vornicului Alecu Sturza, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi si un portret al vornicului.

Urmatoarea oprire a fost la Salina Tg-Ocna. Mentionata pentru prima data in 1502 intr-un hrisov emis de Stefan cel Mare, salina este astazi un centru de recuperare si relaxare intr-un aer binefacator, 100% natural.In baza de agrement situata la 240 m sub pamant se pot practica sporturi ca fotbalul, tenisul, basketul, etc. la o temperatura constanta de 14 grade.

Dupa o scurta reculegere in biserica Sf Varvara (ocrotitoarea minerilor), construita chiar in salina, ne-am prins la un fotbal. Nimic nu poate fi mai reconformtant decat un sport in salina! Mentionez ca pozele din mina sunt „marcate” de cristalele de sare din aer.

Si dupa atata sport, ce putea fi mai bun decat o gustare giosaneasca? Branzeturi Camembert si Brie, asortate cu un mango prospat, toate servite pe un pesmet marinaresc. Mmmm….Nu va e foame?

Dupa ce am iesit in relitate, am luat drumul Borzestiului, nu inainte de a trece pe la doua din cele mai importante biserici din Tg. Ocna: Biserica Sf. Nicolae (ctitorita in anul 1580 de familia Ruset, una din marile familii ale Moldovei). Aici se afla „Cimitirul cu tunuri” locul de veci a 70 de eroi romani cazuti in luptele de la Ciresoaia, in 1917.

Mai departe am vizitat Biserica Precista, construita in 1683 si reconstruit in 1860.

Continuind periplul ecumenic, nu puteam sa ratam Biserica din Borzesti, ctitorita de Stefan Cel Mare in 1493. Aici s-a nascut si a copilarit domnitorul. Legenda scoasa la lumina pentru prima data de Nicu Gane in 1862, spune ca este singura biserica ridicata de Stefan nu pentru a comemora vreo victorie, ci in amintirea prietenului sau din copilarie, Mitrut, omorat de tatari in acest loc.
Lacasul de cult are dimensiuni mari si are fatadele decorate cu ceramica smaltuita si caramida, cu insertii de piatra fasonata. Biserica pastreaza forma originala, fara turla. Un lucru mai putin stiut este ca nici o biserica din vremea domnitorului nu avea turla, acest element fiind adaugat ulterior.

Din trunchiul stejarului din legenda s-a construit un monument comemorativ.

Ultima pastila de cultura ne-am administrat-o la „Curtea boiereasca” din Sanduleni. Un veritabil muzeu al satului, muzeul a fost infiintat de preotul ortodox Daniel Puiu, colectionar de obiecte populare.

Ultimul popas l-am facut la Hanu Ancutei, unde ne-am ghiftuit cu un platou de bunatati moldovenesti. Cum altfel puteam sa incheiem o zi de cautari asidue. Si de gasiri firesti.

Ce cautam?

Comorile ascunse.

Iesiri Giosanesti

Initiez zilele acestea un proiect nou: Iesirile Giosanesti.

Vor fi excursii organizate de mine pentru prieteni. Dar bine-nteles ca oricine este binevenit.

Vom descoperi impreuna comorile ascunse si le vom scoate la lumina, petrecand ore frumoase impreuna. Vom promova astfel adevaratele valori care vor schimba imaginea unei tari aparent cenusii.

Prima iesire giosaneasca va fi organizata sambata, 17 ianuarie. Detalii luni.

Zamek

In trecut oamenii isi trimiteau vederi. Intr-o lume fara e-mail, skype,
instant messenger, vederile reprezentau alaturi de scrisori singurele mijloace de comunicare.
Prin aceste „instrumente” considerate acum desuete se trimiteau atunci
vestile, gandurie si urarile.

Am ales de data aceasta o carte postala reprezentand Manastirea Zamca din
Suceava.

Manastirea a fost construita in 1606 (pe cartea postala apare eronat anul
1551, ultimele date infirma acest an). Ctitorii au fost negustorii armeni din
zona, care au avut de-a lungul vremurilor numeroase privilegii si care au
gasit in Moldova un mediu prielnic desfasurarii afacerilor (vezi articolul meu despre familia Capri). Complexul a apartinut comunitatii poloneze timp de 100 de ani, pana la 1800, cand a fost recastigata prin proces de urmasii armenilor.

Ctitoria face parte dintr-o salba de manastiri construite de armenii din
zona, din care mentionez manastirea Hagicadar sau bisericile Sf. Simeon. si
Sfanta Cruce.

La 5 minute de manastire se pot vizita ruinele cetatii Scheia, prima cetate
de scaun din Suceava, construita la 1380 si abandonata in secolul al XV-lea.

Revenind la vederea noastra, aceasta este scrisa in caligrafia tipica vremii,
cu litere articulate atent si trimisa domnisoarei Eliza Petrovici cu adresa
pe strada Agafton nr. 13 din Botosani. A fost circulata in ianuarie 1919, cu
un timbru Carol I.

Textul cartii postale suna astfel:

„Draga Eliza,
Nu face nimica, draga Eliza, dar nici noi nu am fost bine dispusi, mamica
fiind bolnava, din cauza unei masele si acuma e la Iasi, in spital, i-a facut
operatie. Tu ce-ai mai facut? Restul este bine si imi face deosebit de bine
ca nu ma uiti si eu imi cer scuze ca nu ti-am scris nimica.

Cu drag, Tica”

Mesajele de pe vechile carti postale sunt de obicei simple, dar fermecatoare
prin simplitatea lor. Fac parte dintr-o lume aparte, in care daca intri,
descoperi parfumul placut al vremurilor trecute.

Trei lucruri pe care s-ar putea sa nu le stii despre Manastirea Zamca:

– Numele provine din limba polona (zamek = fortareata, cetatuie). In 1691
regele polon Ioan Sobieski a intarit cetatea cu ziduri protectoare si un val
de pamant, iar localnicii i-au spus de atunci Zamca

– Numele vechi al manastirii a fost Sfantul Oxent (Oxentie)

– Turnul din partea de est a complexului reprezinta unul din cele mai inalte
3 puncte din Suceava (398 m altitudine). El ofera o priveliste rara asupra
orasului.