Arhive etichetă: giosanesc

giosan-ro_harta_bucovina_1933

Bucovina in cartografia secolului al XIX-lea

Cine ma cunoaste destul de bine stie ca detin o colectie respectabila de harti vechi cumparate/adunate de-a lungul timpului din toate sursele posibile. Insa cele mai dragi imi sunt hartile care reprezinta vechea si dulcea Bucovina. Nimic nu ma relaxeaza mai mult decat privitul acestor opere de arta. Cand voi fi destul de statornic toate aceste capodopere isi vor gasi linistea in ramele pe care le merita. Pana atunci insa m-am gandit sa impartasesc aceasta bucurie si cu voi. Astfel, le-am scanat cu setarile cele mai performante si le-am facut publice. Numai asa vor fi apreciate la adevarata lor valoare. Fiecare bucovinean care se respecta ar trebui sa aiba macar un astfel de tablou in casa, pus la loc de cinste.

Fisierele sunt mari, deci trebuia sa va inarmati cu rabdare. Tot ce trebuie sa faceti este sa dati click pe linkul respectiv iar apoi sa apasati butonul download, situat in centrul paginii.  Le puteti printa fara probleme chiar si in format A2.

Asadar iata-le.

O harta austriaca extrem de detaliata cu sudul Bucovinei, editata in 1889 de casa „Artaria und Co.” Putem distinge foarte clar orase precum Suceava (cu denumirea austro-ungara Suczawa) sau Radauti (Radautz) dar si toate celelalte localitati precum Solca (Solka), Sucevita (Suczawitza), Voivodeasa (Furstenthal), Patrauti (Petrautz), Burdujeni (Burduscheny), etc. (link aici)

O harta topografica poloneza editata in limba romana de Institutul Geografic din Varsovia in 1933, care cuprinde nordul Bucovinei. Calitatea este remarcabila, harta continand in detaliu localitati ca Broscautii Vechi, Stanestii de sus, Vascauti, Banila pe Ceremus sau Mamaestii Vechi, dar si toate celelalte asezari, mai mici sau mai mari. (link aici)

O alta harta austro-ungara editata in 1903 de Institutul Geografic Militar din Viena. Lucrarea cuprinde Vestul Bucovinei, mai exact zona Poiana Stampei (Poeana Stampi), Dorna Candreni (Dorna Kandreny), Iacobeni (Jacobeny), Ciocanesti (Czokanestie), etc. (link aici)

Aproximativ aceeasi zona este cuprinsa intr-o alta harta, de aceasta data mai veche, mai exact din 1875. In plus putem distinge granita cu Moldova (Moldau) si cateva localitati din Transilvania, cum ar fi Rodna Noua sau Ilva Mare.  (link aici)
Sudul Bucovinei este desenat extrem de frumos in aceasta harta,editata tot de casa „Artaria und Co.”din Viena undeva inainte de 1880. Toate localitatile bucovinene sunt prezente: Campulung-Moldovenesc (Kimpolung Moldansch), Prisaca Dornei (Eisenau), Gura Humorului (Gurahumora), Cacica (Caczyka), Partestii de Sus (Partestie Ober) si multe altele. De asemenea harta contine si localitati din Principatele Romane: Falticeni (denumit atunci Folticeni si scris in fonetica austro-ungara Toltitscheny), Slatina (Kloster Slatina), Gainesti (Geinesty), Malini (Meliny) sau Radaseni (Redescheny).  (link aici)

Urmatoarea harta urmareste zona Campulung Moldovenesc si este editata in 1894 de acelasi Institutul Militar  Geografic din Viena. Toate satele din jur sunt reprezentate: Pojorata (Pozoritta), Frumosu (Frumosa) sau Vatra Moldovitei (Watra Moldawica). (link aici)

Nu in ultimul rand, va prezint aici o harta reusita cu zona Suceava (Suczawa) editata in 1914. Fiecare localitate este desenata in cele mai mici detalii. Exemple: Ipotesti (Ipotestie), Bosanci (Bossancze), Itcani (Neu Itzkany), Comanesti (Komanestie), Paltinoasa (Paltinossa), Partestii de Jos (Unterpestie) si multe altele. (link aici)

Daca sunteti bucovineni faceti-va o onoare si inramati una din aceste harti la loc de cinste. Daca aveti prieteni bucovineni faceti-le cadou acest articol si bucurati-i cu aceste capodopere. Crampeie de istorie de care ar trebui sa fim mandri.

Locuri ce ar trebui promovate prin toti porii.

 

castel_2

Cateva carti postale si un An Nou mai bun!

Ma gandeam la un articol mai special pentru o zi mai speciala.

Un articol despre satul meu. Valea Putnei. Am selectat si scanat din colectia proprie cartile postale care reprezinta aceste locuri. M-am gandit sa vi le impartasesc. Un crampei dintr-o istorie zbuciumata dar frumoasa. Povesti la gura sobei, cu umbre serpuitoare si stramosi de care-s mandru. Cu o padure aromata. Cu pasuni inmiresmate. Locuri dragi care m-asteapta si care ma imbie.

castel_1

 

castel_2

castel_3

castel_5

gara_valea_putnei

inaugurare_tunel

stancele_de_la_valea-putnei

Poate asa va incit (daca mai era nevoie) sa vizitati aceste locuri fermecate si binecuvantate.Eu le-am cercat (chiar daca virtual) in ultima zi din 2012. Sunt sigur ca spiritele locului imi vor purta de grija in 2013 si-mi vor aduce noroc.

Va doresc si voua un An Nou mai bun, voios si roditor, cu multe locuri giosanesti!

Castigatorii se aduna…

Avem un nou castigator. De fapt o castigatoare. Silvia Pintilie a castigat un loc in urmatoarea iesire giosaneasca. Dumneaei a recunoscut Vila Sonet, casa in care a locuit si creat Mihai Codreanu (1876 – 1957).

Acesta isi dunumea locuinta „Vila Sonet” considerand aceasta specie literara ca fiind „o poezie de maxima virtuozitate”.

Monumentul a fost construit in stil ne0-romanesc in 1934, dupa planurile poetului, si sfaturile unui prieten ceferist. Lotul de pamant a fost primit de la Primaria Iasiului drept recunostinta pentru realizarile sale literare. Locul ales este emblematic: vis-a-vis de Bolta Rece, locul unde-si petreceau serile Eminescu, Creanga si Caragiale.

Dupa moartea „sonetistului” (1957) respectiv a sotiei (Ecaterina Teodoreanu, in 1970) la parterul casei a fost organizat un muzeu cuprinzand dormitorul, sufrageria si biroul poetului, impreuna cu 700 de obiecte (manuscrise, carti, medalii, scrisori, tablouri) ce au apartinut acestuia.

Desi este unul din cele mai reusite muzee memorialistice, „Vila Sonet” zace momentan intr-un con de umbra nemeritat.

O puteti lumina cu o vizita intr-o dupa-amiaza de duminica lenesa.

Cronica unei iesiri reusite

Iata ca s-a infaptuit si prima iesire giosaneasca. Un succes.

Am adunat in jurul meu 7 oameni de calitate, doritori de o altfel de iesire. Astfel, Lucia, Ana, Bogdan, Marius, Ilie, Severin si Dan mi-au fost parteneri intr-o excursie de neuitat.

Prima escala a fost la castelul de la Miclauseni, unul din cele mai frumoase castele neogotice din Moldova.

Satul isi datoreaza numele Vornicului Miclaus care primeste de la Alexandru cel Bun pamanturi in aceasta zona.
Monumentul nostru a fost construit în actuala sa forma între 1880 si 1904 de catre George Sturdza, pe amplasamentul vechiului conac ridicat de vornicul Ioan Sturdza în 1755. Arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg au imprimat cladirii stilul neogotic tarziu. Cel mai mult impresioneaza decoratiunile in stil Art Nuveau inspirate din blazonul familiei Sturza (un leu cu o sabie si o ramura de maslin).

Aici s-a aflat cea mai mare biblioteca privata din Moldova (60.000 de volume, majoritatea unicate sau raritati) din care s-au pastrat doar cateva zeci.
In imediata apropiere putem vizita Manastirea Miclauseni, construita in 1821 de Dimitrie Sturza, pe fostul unei foste biserici de lemn construite in 1787 de Ioan Sturza. Aici se afla mormantul Vornicului Alecu Sturza, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi si un portret al vornicului.

Urmatoarea oprire a fost la Salina Tg-Ocna. Mentionata pentru prima data in 1502 intr-un hrisov emis de Stefan cel Mare, salina este astazi un centru de recuperare si relaxare intr-un aer binefacator, 100% natural.In baza de agrement situata la 240 m sub pamant se pot practica sporturi ca fotbalul, tenisul, basketul, etc. la o temperatura constanta de 14 grade.

Dupa o scurta reculegere in biserica Sf Varvara (ocrotitoarea minerilor), construita chiar in salina, ne-am prins la un fotbal. Nimic nu poate fi mai reconformtant decat un sport in salina! Mentionez ca pozele din mina sunt „marcate” de cristalele de sare din aer.

Si dupa atata sport, ce putea fi mai bun decat o gustare giosaneasca? Branzeturi Camembert si Brie, asortate cu un mango prospat, toate servite pe un pesmet marinaresc. Mmmm….Nu va e foame?

Dupa ce am iesit in relitate, am luat drumul Borzestiului, nu inainte de a trece pe la doua din cele mai importante biserici din Tg. Ocna: Biserica Sf. Nicolae (ctitorita in anul 1580 de familia Ruset, una din marile familii ale Moldovei). Aici se afla „Cimitirul cu tunuri” locul de veci a 70 de eroi romani cazuti in luptele de la Ciresoaia, in 1917.

Mai departe am vizitat Biserica Precista, construita in 1683 si reconstruit in 1860.

Continuind periplul ecumenic, nu puteam sa ratam Biserica din Borzesti, ctitorita de Stefan Cel Mare in 1493. Aici s-a nascut si a copilarit domnitorul. Legenda scoasa la lumina pentru prima data de Nicu Gane in 1862, spune ca este singura biserica ridicata de Stefan nu pentru a comemora vreo victorie, ci in amintirea prietenului sau din copilarie, Mitrut, omorat de tatari in acest loc.
Lacasul de cult are dimensiuni mari si are fatadele decorate cu ceramica smaltuita si caramida, cu insertii de piatra fasonata. Biserica pastreaza forma originala, fara turla. Un lucru mai putin stiut este ca nici o biserica din vremea domnitorului nu avea turla, acest element fiind adaugat ulterior.

Din trunchiul stejarului din legenda s-a construit un monument comemorativ.

Ultima pastila de cultura ne-am administrat-o la „Curtea boiereasca” din Sanduleni. Un veritabil muzeu al satului, muzeul a fost infiintat de preotul ortodox Daniel Puiu, colectionar de obiecte populare.

Ultimul popas l-am facut la Hanu Ancutei, unde ne-am ghiftuit cu un platou de bunatati moldovenesti. Cum altfel puteam sa incheiem o zi de cautari asidue. Si de gasiri firesti.

Ce cautam?

Comorile ascunse.

Zamek

In trecut oamenii isi trimiteau vederi. Intr-o lume fara e-mail, skype,
instant messenger, vederile reprezentau alaturi de scrisori singurele mijloace de comunicare.
Prin aceste „instrumente” considerate acum desuete se trimiteau atunci
vestile, gandurie si urarile.

Am ales de data aceasta o carte postala reprezentand Manastirea Zamca din
Suceava.

Manastirea a fost construita in 1606 (pe cartea postala apare eronat anul
1551, ultimele date infirma acest an). Ctitorii au fost negustorii armeni din
zona, care au avut de-a lungul vremurilor numeroase privilegii si care au
gasit in Moldova un mediu prielnic desfasurarii afacerilor (vezi articolul meu despre familia Capri). Complexul a apartinut comunitatii poloneze timp de 100 de ani, pana la 1800, cand a fost recastigata prin proces de urmasii armenilor.

Ctitoria face parte dintr-o salba de manastiri construite de armenii din
zona, din care mentionez manastirea Hagicadar sau bisericile Sf. Simeon. si
Sfanta Cruce.

La 5 minute de manastire se pot vizita ruinele cetatii Scheia, prima cetate
de scaun din Suceava, construita la 1380 si abandonata in secolul al XV-lea.

Revenind la vederea noastra, aceasta este scrisa in caligrafia tipica vremii,
cu litere articulate atent si trimisa domnisoarei Eliza Petrovici cu adresa
pe strada Agafton nr. 13 din Botosani. A fost circulata in ianuarie 1919, cu
un timbru Carol I.

Textul cartii postale suna astfel:

„Draga Eliza,
Nu face nimica, draga Eliza, dar nici noi nu am fost bine dispusi, mamica
fiind bolnava, din cauza unei masele si acuma e la Iasi, in spital, i-a facut
operatie. Tu ce-ai mai facut? Restul este bine si imi face deosebit de bine
ca nu ma uiti si eu imi cer scuze ca nu ti-am scris nimica.

Cu drag, Tica”

Mesajele de pe vechile carti postale sunt de obicei simple, dar fermecatoare
prin simplitatea lor. Fac parte dintr-o lume aparte, in care daca intri,
descoperi parfumul placut al vremurilor trecute.

Trei lucruri pe care s-ar putea sa nu le stii despre Manastirea Zamca:

– Numele provine din limba polona (zamek = fortareata, cetatuie). In 1691
regele polon Ioan Sobieski a intarit cetatea cu ziduri protectoare si un val
de pamant, iar localnicii i-au spus de atunci Zamca

– Numele vechi al manastirii a fost Sfantul Oxent (Oxentie)

– Turnul din partea de est a complexului reprezinta unul din cele mai inalte
3 puncte din Suceava (398 m altitudine). El ofera o priveliste rara asupra
orasului.