Arhive etichetă: macarie

Niste sladnite

Primele atestari ale consumului de bere in Moldova le avem inca de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Astfel, in 1402 se producea bere in „povernele” si „sladnitele” de pe langa manastitile moldovene.

Primele consemnari ale unei fabrici de bere in Iasi ne parvin din 1653. Paul de Alep, arhidiacon de Damasc, l-a insotit pe tatal sau, patriarhul Antiohiei Macarie III, intr-o calatorie prin Tarile Romane si Rusia. Cu aceasta ocazie a mentionat consumul de bere produsa local.

Urmatoarea atestare ne parvine din anul 1786, cand domnitorul Ioan Mavrocordat intarea prin hrisov neamtului Herlet Gerach (doctor la Spitalul „Sf. Spiridon”) privilegiul de a infiinta o fabrica de bere, sub dealul Muntenimii de Sus, „de la vale de cismeaua lui Pacurar”.

Timp de jumatate de secol proprietari au devenit pe rand Tudora Mihailovna, Ignat Sultz, Natan Steiner.

La inventarul facut in 1832, putem observa ca fabrica dispunea de mai multe corpuri, printre care: „cel pentru fiert berea”, „cel pentru uscar urluiala”, „cel pentru tinut berea gata”, un corp pentru argati si un grajd pentru 17 cai (necesari invartirii morii si transportului berii). Pe langa acestea mai exista o pivnita si o berarie.

Cladirea actuala a fabricii dateaza din 1845. In acel an, tot un neamt, Johan Zweck, noul proprietar al fabricii, solicita aprobarea autoritatilor locale pentru deschiderea unei fabrici de bere care sa produca „beri di ace di rind si alta di o deosebita cualita, precum ace din staturile Germaniei, vestita bere di Bavarie”.

In 1892, odata cu achizitionarea fabricii de catre Nicu Nanu, fabrica isi schimba denumirea in „Zimbru”. Tot in acest an, se maresc beciurile, se achizitioneaza utilaje noi, direct din Bavaria. In 1896 fabrica este alimentata electric inaintea orasului, printr-o uzina proprie.

In 1918 devin proprietari Mihai Catap si Avram Beniaminovici, care modernizeaza puternic uzina. Astfel, in urmatorii ani ei aduc aici un elevator marca Pater Noster, o zdrobitoare produsa de Nowack et Fritz din Praga, 3 fierbatoare cu capacitatea de 80hl de la firma Rinckhofen, 22 decantoare a 17 hl fiecare si 14 butoaie din lemn de stejar a 176-456 litri.

Deasemenea, se fac noi angajari, numarul persoanelor ajungand la 40. Maistrul berar era Rudolf Giller, adus direct din Germania, de la uzinele Malmadier din Köln.

La 11 iunie 1848 intervine nationalizarea, iar noul director este Ion Lubas.

In 1974 s-a construit noua fabrica de bere Zimbru, vechea cladire devenind „Sectia a II-a”. Cu timpul si-a pierdut din importanta, ajungand dupa revolutie o ruina. In 2003 s-a sistat total productia de bere.

In ziua de azi nu a mai ramas nimic din acest crampei de existenta. Doar cateva ziduri goale si cateva pivnite intortocheate si reci. Cu investirii modeste, aici s-ar putea infiinta un muzeu al Iasiului. Unul care sa acopere o perioada de 600 de ani de istorie.

O istorie zmuciumata dar in acelasi timp pasionanta.

Liturghierul de piatra

Ati trecut de nenumarate ori pe langa ea. De putine ori i-ati trecut pragul. Poate chiar deloc.

Cu toate acestea, este una din cele mai vechi cladiri din Iasi. In jurul ei este tesuta legenda unui personaj de poveste.

Mitropolitul Dosoftei a fost unul din cei mai mari carturari ai Tarii Moldovei. Prin operele sale, multe din ele primele in domeniu, a contribuit la dezvoltarea limbii romane moderne. Astfel, Dosoftei a fost primul poet de limba romana, primul traducator de carti laice si bisericesti si primul mitropolit care a introdus limba romana in slujbele religioase (pana atunci slujbele fiind oficiate in limba slavona).

S-a nascut in 1624 la Suceava, pe numele de mirean Dimitrie Barila. In 1649 s-a calugarit la Probota, in necropola familiei lui Petru Rares. Intre 1671-1686 a fost Mitropolit al Moldovei. In 1686, regele polon Ian Sobieski, retragandu-se invins din campania anti-otomana, l-a luat ostatec impreuna cu tezaurul tarii si cu moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Datorita climatului nefavorabil din Moldova, Dosoftei nu s-a mai reintors niciodata aici si a murit in 1693 la Jolkiew (azi in Ucraina) unde a fost si inmormantat.

Revenind la monumentul nostru, prima cladire mitropolitana a Iasiului a fost construita in 1677 de catre Domnitorul Antonie Ruset pe locul unui cimitir mai vechi. Cu toate ca izvoarele istorice nu confirma, specialistii sunt de parere ca edificiul a servit ca sediu al Mitropoliei Tarii Moldovei. Mai tarziu, dupa mutarea acesteia in vecinatatea Bisericii Trei Iararhi, „Casa cu arcade” a intrat intr-un declin. Incepand cu secolul 18, aici functioneaza o dugheana, la fel ca in toate casele cu iesire la Ulita Sfanta Vineri (astazi Anastasie Panu).

Momentan intre aceste ziduri puteti vedea prima tiparitura romaneasca: Liturghierul lui Macarie din 1508.

O lucrare care imi aminteste ce sacrificii s-au facut de-a lungul vremii ca eu sa va scriu aceste randuri in limba stramosilor mei.