Arhive etichetă: Pietrele Doamnei

Traditia chemarii

Ca si anul trecut, de Craciun, Raraul ne-a chemat si de aceasta data in juru-i.
Cum traditia trebuia respectata iar placerea savurata, ne-am pornit in crucea noptii spre Pietrele Doamnei.
Ca de ultimele 8 Craciunuri din ultimii 8 ani.
dscf0968s.jpg

dscf1004s.jpg

Bezna

Raraul urcat integral noaptea ofera senzatii nebanuite. Parca sute de ochi te privesc din smoala si-ti urmaresc fiecare miscare. Frica este ultimul lucru la care te gandesti. mai degraba te simti protejat. De parca toate simtirile padurii te admira si pun umarul la succesul tau.

dscf1022s.jpg

Rasaritul

Am ajuns odata cu Regele. Am recunoscut o alta fata a Raraului nostru. O fata luminata de un soare lenes, intrat parca in Sarbatori.

dscf1023s.jpg

dscf1032s.jpg

dscf1036s.jpg

Nici nu ne-am coborat de pe muntele nostru si ne gandeam deja la urmatoarea intalnire. O intalnire peste an, cu multa lumina si speranta.

„Pietrile” Doamnei

Pentru astăzi am ales din colecţia mea o carte postală cu „Pietrile” Doamnei, circulată la 23.08.1927 în comuna Podeni/Hidiş, Judeţul Turda Arieş. Momentan satul este parte componentă a comunei Moldoveneşti din Judeţul Cluj. Vederea este adresată Drei Iulia Pontideanu (sau Gontideanu?) la Dl. Vasile Matei secretar. Probabil dra cu pricina era in gazdă în casa respectivului domn.

Mesajul este scris în limba germană (poate cineva sa-l traduca?). Numai fraza de încheiere este în română: „Pe domnişoarele Marioare să le saluţi din partea mea”.

Vederea este timbrată cu două piese: 3 lei Regele Ferdinand şi 25 bani „Asistenţa Socială”.

Complexul Pietrele Doamnei este constituit dintr-o formaţiune stâncoasă cu altitudinea maximă de 1648 m. Ansamblul este situat în vecinătatea Vf. Rarău (1651 m), la aproximativ 15 km de Campulung Moldovenesc.

Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima dată in 1921.

Legenda spune că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareş, ajungând în Munţii Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul şi-ar fi lăsat aici soţia, fiul şi o parte din avere. Tătarii care au atacat peştera comorilor, nu au reuşit să pătrundă în ea, deoarece o grămadă de bolovani s-a prabusit asupra lor, îngropându-i. Aşa a scăpat familia domnească de năvala tătarilor, dar cu preţul bogăţiilor ce au rămas închise pentru totdeauna în măruntaiele pământului. Aşa că oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului ,,Rarău” (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamnă să scape cu viaţă au fost numite ,,Pietrele Doamnei”.

Data viitoare, inca o carte postala. Aveti vreo zona preferată?