Arhive etichetă: turism iasi

Turism de caracter

Daunazi, in cadrul unei discutii interesante, o persoaa foarte importanta m-a intreat ce ne-ar trebui pentru a zamisli turismul romanesc. Dupa ce i-am impartasit parerea mea, mi-am permis o gluma, parafrazandu-l pe tovarasul Mihai Ralea.

Pentru inceput, ne-ar trebui cativa oameni de caracter si cateva mii de WC-uri.

Apoi nu ar trebui sa fie probleme, pentru ca pornim de la Zero.

Ionel si Zlataust

O straduta timida, serpuitoare. Coteste des, aproape ca i-e jena de mine. Parca ar vrea sa scape. O bisericuta cu o arhitectura ciudata, cu o turla parca neterminata, intr-o curte care arata boem chiar si la inceput de martie.

Este Biserica Zlataust, Biserica fostului Cimitir Central al Iasiului.

Edificiul este construit la marginea targului de alta data de catre Gheorghe Duca in numai 30 de zile, pe locul unei biserici de lemn, ridicate de Stefan Tomsa in 1563. Arhitectura este de inspiratie greceasca, deoarece domnitorul a facut cadou acest lacas de cult comunitatii grecesti, dupa ce in prealabil le-a confiscat acestora manastirea Hlincea.

In curtea (pe atunci mai mare) a bisericii se afla cimitirul principal al orasului. Aici se afla odata mahalaua Beilicului, numita dupa casa de gazduire a oaspetilor turci in trecere prin oras.

In 1968, cu ocazia lucrarilor de reparatii capitale, s-a descoperit printre altele si mormantul lui Vasile Barbu, cunoscut ca Barbu Lautaru. Acesta locuise cateva strazi mai departe. Avea sa treaca la cele vesnice in 1860 (nascut in 1780), dupa ce ajunse inca de la 30 de ani starostele lautarilor moldoveni. Prin creatia sa, a contribuit la crearea muzicii lautaresti autohtone, prin contopirea elementelor populare romanesti, cu romanta rusa si componente ale muzicii orientale.

Printre episoadele care l-au facut celebru este si acel in care a repetat la scripca nota cu nota concertul de aproape doua ore sustinut de Franz Liszt in Castelul vistiernicului Alecu Bals (actuala Filarmonica din Iasi).

Aproape de biserica, o casa aproape stirba dar totusi fermecatoare. Fosta resedinta a familiei Teodoreanu. Aici au locuit bunicii lui Ionel Teodoreanu, Osvald si Sofia. Tot aici si-a petrecut autorul copilaria. Cine a citit „In casa bunicilor” sau „Ulita copilariei” va simti un fior si va rememora vremuri de mult trecute doar poposind in aceasta curte.

Am intrat si inauntru. Chiar daca pustiul e tacut, parca auzeam in vant vocea lui Pastorel (fratele lui Ionel) recitand epigrama pentru care a fost inchis 6 ani in temnitele comuniste:

„Din Banat pană la Iasi
Se resimte lipsa sarii,
Fiindca cei mai multi ocnasi
Au ajuns la carma tarii.”

Atat a mai ramas in podul casei din elita intelectuala a orasului…

Doua monumente total diferite din toate punctele de vedere. Doua dintre simbolurile vietii culturale ale Iasiului unite de aceeasi strada. O strada scoasa acum din beciurile istoriei.

In lumina.