Arhive etichetă: Rarau

Traditia chemarii

Ca si anul trecut, de Craciun, Raraul ne-a chemat si de aceasta data in juru-i.
Cum traditia trebuia respectata iar placerea savurata, ne-am pornit in crucea noptii spre Pietrele Doamnei.
Ca de ultimele 8 Craciunuri din ultimii 8 ani.
dscf0968s.jpg

dscf1004s.jpg

Bezna

Raraul urcat integral noaptea ofera senzatii nebanuite. Parca sute de ochi te privesc din smoala si-ti urmaresc fiecare miscare. Frica este ultimul lucru la care te gandesti. mai degraba te simti protejat. De parca toate simtirile padurii te admira si pun umarul la succesul tau.

dscf1022s.jpg

Rasaritul

Am ajuns odata cu Regele. Am recunoscut o alta fata a Raraului nostru. O fata luminata de un soare lenes, intrat parca in Sarbatori.

dscf1023s.jpg

dscf1032s.jpg

dscf1036s.jpg

Nici nu ne-am coborat de pe muntele nostru si ne gandeam deja la urmatoarea intalnire. O intalnire peste an, cu multa lumina si speranta.

Experienta Raraului

O iesire super reusita.

Iesirea anuala a TPA Horwath s-a transformat intr-o iesire giosaneasca. O contopire reusita, zic eu. Toate acestea cu un buget de criza (sub 100 euro/persoana, ultra all inclusive pentru 3 zile, inclusiv transport cu autocarul Bucuresti – Campulung Moldovenesc si retur).

42 de persoane.
29 de km mers pe jos.

Am urcat Raraul pe Valea Izvorului Alb. Ne-am cazat la Cabana Rarau. Seara petrecere. Pana pe la 2. Dimineata am inceput-o in forta cu o tiroliana. De rappel n-a mai fost timp, cu toate ca ne doream. Am preferat o tura de bouldering pe Piatra Mica a Doamnei. Dupa-amiaza am inceput coborarea, prin Valea Seaca.

Peisaje superbe.

In Campulung Moldovenesc ne-am cazat la Hotel Zimbru. Petrecere faina, pana pe la 5 dimineata.

Cei de la TPA Horwath m-au surprins foarte placut. Dupa 550 km cu autocarul, o urcare in tromba, o noapte lunga, o tiroliana, o tura intensa si o coborare in forta, au gasit puterea sa petreaca noaptea de sambata pana la 5 dimineata.

Si ce petrecere!

Duminica am vizitat in Muzeul Arta Lemnului. Imi doream sa le arat si Colectia de linguri de lemn a lui Ion Tugui, dar timpul ne-a presat.

In concluzie, a fost o iesire giosaneasca reusita. Ca de obicei am avut ce invata de la toti oaspetii mei.
Oameni faini si dornici de natura.

Energii pozitive coalizate pentru un scop comun.

Iata un filmulet cu epopeea iesirii giosanesti:

Un sat

Incep astazi in foileton seria articolelor legate de cartea la care lucrez. Este vorba de monografia satului unde ma simt mereu acasa si unde ma retrag cand mi-e mai greu. Un sat pierdut printre munti, situat in Bucovina draga mie.

Valea Putnei este o localitate situata in judetul Suceava, la altitudinea de 835 m, în Pasul Mestecănis, pe drumul ce leaga Campulungul Moldovenesc de Vatra Dornei (drumul E576, denumit si DN 17). Satul face parte din comuna Pojorata (2.700 locuitori în anul 2002). Localitatea este traversata de raul Putnişsoara, care desparte masivul Giumalau de Obcina Mestecanisului. Suprafata satului este de 3.795 ha.

O carte postala veche din colectia persoanala, circulata in 1925 de la Pojorata (Suceava) la Podu Iloaiei (Iasi)

Si o alta, circulata in 24 ianuarie 1936 in Germania.

Satul este situat la marginea rezervatiei Codrul Secular Giumalau si este punct de plecare pentru mai multe trasee montane spre masivul Rarau – Giumalau (altitudine maxima 1857 m). Astfel, în 5 ore se poate ajunge pe jos la Cabana şi vf. Giumalau (trasee marcate prin vf. Alunu (1665 m altitudine) sau prin Valea Castelului. Cei ce ajung pe varful Giumalau vor avea ocazia să vada o cruce de beton armat inalta de 8 m, ridicata in anul 1908 de Fondul Bisericesc Ortodox Roman Bucovina.

Spre Cabana Rarau se poate ajunge in 7 ore prin Saua Prundu Colbului.

Cateva carti postale din colectia mea cu vechea Cabana Touring Club, pe locul caeia s-a construit Cabana Rarau, iar mai tarziu Hotelul Rarau de astazi.

(va urma)

Winter Insomnia

Ca de obicei in ultimii 8 ani, impreuna cu Liviu si Serban am refacut traseul clasic in Muntii Rarau. Pana aici nimic senzational. Daca adaugam si cadrul la acest scenariu, peisajul e complet. Am urcat muntele noaptea.

Da, noaptea. Nimic nu se compara cu urcusul unui munte pe timp de iarna, in „schimbul trei”. Iar daca este noroc si ninge, peisajul e feeric. Noi am fost norocosi.

Trei informatii despre muntii Rarau pe care s-ar putea sa nu le stii:
– prima cabana a fost construita in 1900, de catre Ilie Tampan
– codrii Slatioarei, de la poalele muntelui, constituie cea mai veche padure de fag din tara
– Manastirea Chiril este de fapt fosta Manastire „Poiana Sihastriei”, construita de Petru Rares si mutata peste munte, in Romania, dupa anexarea Bucovinei de catre Austro-Ungaria.

Bine-nteles ca nu se putea sa sarim la intoarcere administrarea pastilei de cultura. De data aceasta in doua doze:

Prima, la unul din din cele mai necunoscute monumente din Bucovina: Stalpul lui Voda. A fost ridicat in 1717 de Voievodul Mihail Racovitza in memoria victoriei asupra armatei austriece. Acestia au incercat in acel an pentru prima oara cucerirea Moldovei, planul esuand insa. Tot in acele zile, un „comandou” al armatei invadatoare, condus de capitanul belgian François (Ferentz) Emau a incercat sa captureze Iasiul, si aceasta incercare fiind sortita esecului. Detasamentul a fost invins de tatari la Cetatuia, iar Emau si ai lui au fost executati si ingropati sub „Crucea lui Ferentz”, (monument aflat acum in cartierul iesean Nicolina, in fosta arie denumita in trecut Fantana lui Parasca).

A doua doza a fost vizitarea casei memoriale Mihail Sadoveanu din Falticeni. Aici, la „Casa din deal” Sadoveanu a locuit si creat intre 1909 si 1918. Perioada la care a facut referire in unul din ultimele interviuri: „La Folticeni am baut apa vie a sufletului romanesc, pe care n-am uitat-o nici pana azi. In ea se va rasfrange pana la moarte toata taina sufletului meu.” (interviu din „Dacia Literara”).
Cladirea a fost proiectata de autor, dupa propriile nevoi si gusturi. Seamana ca stil cu imobilul in care s-a nascut, in Pascani.
In secunda in care intri in curte, primul gand sare la povestile de vanatoare ale autorului. Iar prezenta saniei din curte nu face decat sa inmulteasca aceste ganduri. Multe povestiri incepeau si se sfarseau in sanie, alaturi de cainele Cezar.

Tot pe acest traseu, se mai puteau vizita: ruinele cetatii „Gura Humorului”, Muzeul „Ion Irimescu” din Falticeni, mormantul lui „Stefan a Petrii” tatal lui Ion Creanga (sat Ion Neculce, langa Tg. Frumos) si multe altele.

Una peste alta, a fost o calatorie placuta. De abia astept editia a noua.

„Pietrile” Doamnei

Pentru astăzi am ales din colecţia mea o carte postală cu „Pietrile” Doamnei, circulată la 23.08.1927 în comuna Podeni/Hidiş, Judeţul Turda Arieş. Momentan satul este parte componentă a comunei Moldoveneşti din Judeţul Cluj. Vederea este adresată Drei Iulia Pontideanu (sau Gontideanu?) la Dl. Vasile Matei secretar. Probabil dra cu pricina era in gazdă în casa respectivului domn.

Mesajul este scris în limba germană (poate cineva sa-l traduca?). Numai fraza de încheiere este în română: „Pe domnişoarele Marioare să le saluţi din partea mea”.

Vederea este timbrată cu două piese: 3 lei Regele Ferdinand şi 25 bani „Asistenţa Socială”.

Complexul Pietrele Doamnei este constituit dintr-o formaţiune stâncoasă cu altitudinea maximă de 1648 m. Ansamblul este situat în vecinătatea Vf. Rarău (1651 m), la aproximativ 15 km de Campulung Moldovenesc.

Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima dată in 1921.

Legenda spune că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareş, ajungând în Munţii Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul şi-ar fi lăsat aici soţia, fiul şi o parte din avere. Tătarii care au atacat peştera comorilor, nu au reuşit să pătrundă în ea, deoarece o grămadă de bolovani s-a prabusit asupra lor, îngropându-i. Aşa a scăpat familia domnească de năvala tătarilor, dar cu preţul bogăţiilor ce au rămas închise pentru totdeauna în măruntaiele pământului. Aşa că oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului ,,Rarău” (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamnă să scape cu viaţă au fost numite ,,Pietrele Doamnei”.

Data viitoare, inca o carte postala. Aveti vreo zona preferată?