Niste sladnite

Primele atestari ale consumului de bere in Moldova le avem inca de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Astfel, in 1402 se producea bere in „povernele” si „sladnitele” de pe langa manastitile moldovene.

Primele consemnari ale unei fabrici de bere in Iasi ne parvin din 1653. Paul de Alep, arhidiacon de Damasc, l-a insotit pe tatal sau, patriarhul Antiohiei Macarie III, intr-o calatorie prin Tarile Romane si Rusia. Cu aceasta ocazie a mentionat consumul de bere produsa local.

Urmatoarea atestare ne parvine din anul 1786, cand domnitorul Ioan Mavrocordat intarea prin hrisov neamtului Herlet Gerach (doctor la Spitalul „Sf. Spiridon”) privilegiul de a infiinta o fabrica de bere, sub dealul Muntenimii de Sus, „de la vale de cismeaua lui Pacurar”.

Timp de jumatate de secol proprietari au devenit pe rand Tudora Mihailovna, Ignat Sultz, Natan Steiner.

La inventarul facut in 1832, putem observa ca fabrica dispunea de mai multe corpuri, printre care: „cel pentru fiert berea”, „cel pentru uscar urluiala”, „cel pentru tinut berea gata”, un corp pentru argati si un grajd pentru 17 cai (necesari invartirii morii si transportului berii). Pe langa acestea mai exista o pivnita si o berarie.

[singlepic=169,320,240,,center]

Cladirea actuala a fabricii dateaza din 1845. In acel an, tot un neamt, Johan Zweck, noul proprietar al fabricii, solicita aprobarea autoritatilor locale pentru deschiderea unei fabrici de bere care sa produca „beri di ace di rind si alta di o deosebita cualita, precum ace din staturile Germaniei, vestita bere di Bavarie”.

[singlepic=172,320,240,,center]

[singlepic=171,320,240,,center]

In 1892, odata cu achizitionarea fabricii de catre Nicu Nanu, fabrica isi schimba denumirea in „Zimbru”. Tot in acest an, se maresc beciurile, se achizitioneaza utilaje noi, direct din Bavaria. In 1896 fabrica este alimentata electric inaintea orasului, printr-o uzina proprie.

In 1918 devin proprietari Mihai Catap si Avram Beniaminovici, care modernizeaza puternic uzina. Astfel, in urmatorii ani ei aduc aici un elevator marca Pater Noster, o zdrobitoare produsa de Nowack et Fritz din Praga, 3 fierbatoare cu capacitatea de 80hl de la firma Rinckhofen, 22 decantoare a 17 hl fiecare si 14 butoaie din lemn de stejar a 176-456 litri.

[singlepic=168,320,240,,center]

Deasemenea, se fac noi angajari, numarul persoanelor ajungand la 40. Maistrul berar era Rudolf Giller, adus direct din Germania, de la uzinele Malmadier din Köln.

La 11 iunie 1848 intervine nationalizarea, iar noul director este Ion Lubas.

In 1974 s-a construit noua fabrica de bere Zimbru, vechea cladire devenind „Sectia a II-a”. Cu timpul si-a pierdut din importanta, ajungand dupa revolutie o ruina. In 2003 s-a sistat total productia de bere.

[singlepic=167,320,240,,center]

In ziua de azi nu a mai ramas nimic din acest crampei de existenta. Doar cateva ziduri goale si cateva pivnite intortocheate si reci. Cu investirii modeste, aici s-ar putea infiinta un muzeu al Iasiului. Unul care sa acopere o perioada de 600 de ani de istorie.

O istorie zmuciumata dar in acelasi timp pasionanta.

2 thoughts on “Niste sladnite

  1. Ce e mai trist e ca aceasta cladire, se darama pe zi ce trece, mai mult sau mai putin cu ajutorul rromilor din zona… Autoritatile nefacand nimic, cladirea fiind proprietate privata ( Continental Hotels )… Cladire de patrimoniu :)) 😐 🙁 . Poate sunt eu mai afectat decat alti ieseni fiind vecin cu Beraria de pe vremea cand functiona…dar oricum ma doare ca nu pot eu sau altcineva sa faca ceva in privinta asta. Iti multumesc pentu intersul aratat fata de subiectul acesta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *