Intotdeauna mi-a placut toamna. Lumina sticloasa si cruda care taie aerul ca o secure. O stralucire care naste umbre nebanuite. Culorile care suspenda peisajul intr-o amorteala vie. Asteptarea grea a iernii. Vantul care spala caldura verii si aduce cu el un aer ascutit. Gaile care se rotesc pe cer si isi dezvata puii.
Comentarii
Un răspuns la „O lumina sticloasa”
Nice one!…..chiar imi era dor! Welcome!….