Autor: Mircea Giosan

  • Abonamente

    Incepand de astazi, o noua facilitate giosan.ro : abonamentele pe e-mail.

    Astfel, poti fi la curent cu toate articolele mele daca iti introduci e-mailul in casuta „adresa ta de e-mail” situata in coltul din dreapta sus al paginii. Apasa apoi „Aboneaza-te”, dupa care va trebui sa introduci codul de securitate cerut. Automat vei primi pe mail un link cu ajutorul caruia vei definitiva abonarea.

    In acest fel vei primi in casuta postala articolul pe tava si in avanpremiera!

    Pentru orice fel de probleme intampinate, nu ezita sa ma contactezi pe mircea@giosan.ro

    Te astept!

  • Corect! #2

    Corect! #2

    Diana a castigat premiul concursului giosanesc #2. Ea a recunoscut prima Biserica Sf. Haralambie.

    Cunoscuta ca fiind singura biserica semi-circulara din Iasi, biserica a fost construita in 1805 de Gheorghe Leondari, tufecci-basa (un fel de ministru de interne in ziua de azi) si are o istorie interesanta. Se spune ca fratele lui Gheorghe, Haralamb Leondari, fost capitan de arnauti la curtea lui Constantin Ipsilanti, alcatuindu-si o banda de haiduci, jefuia toti negustorii care treceau prin codrii Sarariei, in drum spre sleahul Botosaniului. Cartierul general al hotului era undeva in preajma hanului lui Topor. Banditul Haralamb fiind foarte greu de prins, voda Ipsilanti a apelat la un siretlic, folosindu-l pe fratele acestuia, Gheorghe Leondari.

    Acesta a indeplinit porunca domniei ucigandu-si fratele intr-un han din Bozieni, judetul Neamt. Varsand sange fratesc, Gheorghe „si-a depus mandatul”, renuntand la functie si primind de la domnitor o mosie in satul Muntenimea de Mijloc (cam pe unde este azi strada Lascar Catargiu, fosta Karl Max).

    In amintirea fratelui sau, a construit biserica de azi, cu un naos circular, cuprins intre altarul foarte adanc si un pronaos in dreptunghi. Edificiul este ridicat in stil rusesc, constituind (alaturi de Biserica Sf. Spiridon) o infatisare total neasteptata in peisajul moldovenesc si prezentand o diferentiere totala fata de stilul autohton.

    Acordarea premiului va avea loc in curand!

  • Balada lui Ciprian Porumbescu

    Dedicatie pentru Liviu si Sergiu, in amintirea unei seri romanesti neaose.

  • Concursul giosanesc #2

    Dupa succesul primului concurs giosanesc, nu puteam sa nu lansez si editia cu numarul 2.

    Recunoasteti biserica din fotografie? Este din municipiul Iasi.

    Ca de obicei, primul/prima care recunoaste monumentul primeste garantat si fara tragere la sorti un suvenir din urmatoarea iesire giosaneasca.

    Poti posta raspunsul tau la sectiunea “Comentarii” sau prin mail la mircea@giosan.ro .

    Succes!

  • Blockbau

    Blockbau

    Incep astazi o noua serie de articole. Desi nu sunt un specialist, voi prezenta viziunea mea in legatura cu valorile arhitecturii romanesti. In mod special arhitectura rurala.

    Astazi o constructie din satul Valea Putnei, comuna Pojorata, judetul Suceava.

    In Bucovina intalnim doua sisteme constructive europene. Primul este modelul imbinarii orizontale de barne (Blockbau), numit in zona „coada de randunica”. Casa de fata reprezinta acest sistem. Barnele sunt ingemanate la colturi, formand o structura de rezistenta elastica. Este modelul de constructie cel mai intalnit, avand avantajele rapiditatii si simpliatii constructiei

    Al doilea sistem este denumit „Fachwerk” si este format dintr-un schelet portant de lemn care este umplut cu barne de lemn. Acesta este mai putin intalnit, datorita complexitatii executiei si a costurilor mai mari.

    Este usor de inteles de ce in zona lemnul este elementul primordial: abundenta si usurinta modelarii. De altfel in zona circula o vorba: „daca nu esti atent iti creste bradul in farfurie”

    Din punct de vedere geografic, amandoua aceste stiluri fac parte din arhitectura nordica europeana.

    Revenind la casa noastra, fiind situata intr-o zona de munte, este sprijinita pe un pat de lespezi de rau. Este ceea ce intelegem acum prin hidroizolatie. Pridvorul (cerdacul) de la intrare reprezinta unul din simbolurile zonei.
    Din punct de vedere volumetric, constructia nu ofera surprize: doua camere simple. Cea cu doua geamuri este incaperea de zi, cu rol polivalent: dormitor, bucatarie, camera de oaspeti. Cea mica este „camera buna” in care se pastrau lucrurile de valoare, in spcial zestrea copiilor.

    Prezenta a doar unui horn ne duce cu gandul spre o familie obisnuita. Casele cu mai multe hornuri apartineau familiilor mai instarite, din cauza costurilor mai mari de constructie si a „fumaritului” (impozitul pe numarul de hornuri, elimininat ulterior din codul fiscal austro-ungar).

    Acoperisul este din dranita, intr-o panta accentuata, specifica zonelor de munte, cu precipitatii bogate.

    Pe parcursul timpului arhitectura a fost unul din principalele elemente lovite de „modernizare”. Cu toate acestea, se mai gasesc asemenea „comori ascunse” printre munti si dealuri. Am nevoie de ajutorul vostru pentru a fi descoperite si promovate.

    Daca aveti cunostinta de asemenea bijuterii, astept fotografii sau coordonate pe mircea@giosan.ro

  • A doua iesire giosaneasca

    A doua iesire giosaneasca

    A doua iesire giosaneasca a fost o intamplare fericita. Ca manager al unui proiect JCI, dorinta mea a fost sa organizez o sedinta giosaneasca in Cetatea Catalina. Din motive obiective doar cativa din membrii echipei au confirmat participarea, astfel incat am luat hotararea sa transform sedinta intr-o iesire giosaneasca.

    Asa se face ca, impreuna cu Bogdan, Marius si Stasic am luat drumul Botosaniului intr-o duminica rece de primavara. Sufletele ne erau insa calde.

    Prima oprire am avut-o la Rotonda din Letcani, singura biserica rotunda din tara. Edificiul a fost construit in stil neoclasic de boierul Constantin Bals in 1790.

    Urmatoarea escala a fost la Biserica din satul Ion Neculce. Un sat infim asezat pe-o coama golasa, ca-n filmele lui Tarkovski. Peste deal ne uitam la Targu Frumos ca la un zmeu dintr-o alta lume. Biserica mica si in acelasi timp noua. Insa cu doua morminte vechi langa ea. Primul e al cronicarului Ion Neculce. Al doilea e al lui Stefan Apetrii Ciubotaru, tatal lui Ion Creanga. Mormintele a doi exponenti ai culturii moldovene stau acum alaturi: boierul si razesul.

    Urmatorul popas l-am facut intr-o cu totul alta dimensiune: Muzeul Civilizatiei Cucuteni. Nimic nu poate fi mai hipnotizant decat sa vizitezi locuri in care stramosii tai locuiau acum mai bine de 4.000 de ani. Un periplu rece dar cu o putere nebanuita de a-ti incalzi sufletul.

    De aici am luat drumul Zlodicai, pentru a vizita podul din secolul XIV si beciul cam tot din acele vremuri. Legenda spune ca pe aceste locuri fiinta demult un han, unde aceasta Zlodica era stapana. Podul este mic dar incarcat de istorie. Scurt dar prelungit in multe veacuri.

    Tot un astfel de pod am vizitat si in Carjoaia, tot la fel de vechi.

    Mergand mai departe, ne-a iesit in cale castelul Ceplenitei, cu ruinele sale romantice. Construit in 1838 de familia Cantacuzino – Pascanu pe locul unui vechi conac al familei Nestor Ureche (tatal lui Grigore Ureche). Unul din cele mai vechi palate din Moldova, mosia din Ceplenita ni se arata la inceputul secolului trecut ca un paradis impanat cu pasari exotice si legende.
    Momentan ruinele sunt doar o amintire a vremurillor de mult apuse…

    Cel din urma popas a fost cel din Cetatea Catalina, una din cele mai puternice cetati din Dacia Libera. O batrana martora a vremurilor trecute, Cetatea si-a atins varful existentei in secolele IV-II i. H. Situata pe al doilea varf al Podisului Moldovei – 420 m (dupa Dealul Mare de langa Harlau – 593 m altitudine), cetatea ofera o perspectiva de neegalat. Priveliste completata in acea zi de o gustare giosaneasca…

    Tot aici am experimentat secretul D-lui Baianu, tatal lui Bogdan: vinul fiert direct in jar.

    Ce poate fi mai reconfortant decat un moment de contemplare la sfarsitul unei zile pline…

    Intorsi in Iasi am ramas cu amintirea dacilor, podurilor si conacelor vazute peste zi…

  • Dagherotipii Giosanesti

    Dagherotipii Giosanesti

    Unul din cei mai mari pasi ai fotografiei a fost cel realizat de Louis Daguerre. In 1839 acesta reduce timpul de expunere de la cateva ore la cateva zeci de minute, punand astfel bazele fotografiei moderne, numita la inceput „dagherotipie”.

    Toate fotografiile din filmul de mai jos sunt ale mele. Fiind la inceput de drum, le-am numit dagherotipii si le-am inclus in primul film giosanesc. Desigur veti recunoaste muzica neuitatului Gica Petrescu..

    Vizionare placuta!