GPS-ul vorbeste singur. Nici nu-l mai ascult. Masina parca e fermecata. Sunt pentru prima data pe aceste meleaguri, dar parca recunosc fara cusur peisajele. Franturi ale memoriei ma incearca si-mi dau aripi.
Eroii
Sunt in orasul Mons din Belgia. Continui sa scotocesc dupa comorile romanilor, ascunse si pe aceste plaiuri.
Caut un cimitir. Intuirea vie m-a ajutat si il gasesc fara sovaiala.
In cimitirul cu pricina sunt inhumati 8 soldati romani. Conform Oficiului National pentru Cultul Eroilor, au ajuns aici in prizonierat, in 1917, direct de pe frontul din Transilvania.
8 suflete care si-au dat duhul departe de tara, uitati de tara si nestiuti de familie.
Ospitalitatea belgiana s-a rasfrans si asupra lor, locurile de veci fiind bine ingrijite. Bucuria este imediat inlocuita de o tristete stramba. Preocuparea belgienilor pentru eroii straini e mai adanca decat cea pe care multi romani o au pentru eroii proprii.
Cine stie ce destine ar fi avand acesti romani? Ce aventuri i-au incercat in cei 2 mii de km? Din ce zone ale tarii or fi fiind?
Recunoaste cineva aceste nume? Nicolae Toma, Apreutesei Tudor, Leulescu Ion, Zamfir Iordache, Ambrozanu Comstantin, Paslaru Stefan, Mandache Ion, Radu Dumitru? Poate le putem reconstitui destinele.
Tintirimul
Intotdeauna mi-au placut cimitirele eroilor. Mereu am privit dincolo de tragediile razboiului, ale lor si ale familiilor lor. In ochii mei, adevarul politic se ofileste in fata acestor morminte.
Lumanarea pe care am aprins-o a inceput sa bea cu nesat aerul din jur. Vantul a contenit. Ascultam linistea si ma gandeam la cele 8 cruci. La cei 8 de-ai mei.
La cum s-au nevoit si s-au prapadit ei pentru mine.
