Multi oameni de seama se pot distinge din negura Moldovei. Multi din ei stiuti, si mai multi necunoscuti. Figuri despre care stim mai mult sau mai putin, dar care merita cu siguranta sa fie scosi la lumina.
Una din cele mai uimitoare si anonime personalitati ale Moldovei a fost si Nicolae Milescu.
Nascut la Milesti, un sat disparut din tinutul Vasluiului, in 1636, dintr-un tata grec si o mama moldoveanca, a studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol, cea mai stralucita scoala a Estului. Isi manifesta spiritul poliglot de timpuriu, invatand greaca, latina, turca si slavona. In paralel descopera tainele politicii, religiei si astronomiei.
Intors in Moldova, este imediat numit Cancelar al Domnitorului Gheorghe Stefan. In 1660, odata cu venirea la Domnie a lui Grigore Ghica este numit Spatar, functie pe care o detine pana in 1664.
Omul de cultura
Inca din tinerete este atras de stiintele teologiei. Traduce neobosit numeroase lucrari folositoare preotilor, precum „Mantuirea pacatosilor” a teologului grec Agapie Landos, sau „Cartea cu multe intrebari foarte de folos pentru multe treburi ale credintei noastre” a Sfantului Atanasie cel Mare al Alexandriei.
Deasemenea, ofera prima explicatie etimologica a cuvantului „Dumnezeu”: „se zice pre limba greceasca teos, iara pre limba latinească deus, iara rumaneste se chiama Dumnezeu, care nume este luat de la latinie, in ce chip si mai jumatate de limba rumanească a luat de la Latini”.
In 1663 scrie un scurt tratat dogmatic: „Parerea Bisericii rasaritene ortodoxe despre prefacerea Trupului Domnului si despre alte controverse”. Lucrarea este tiparita la Paris, fiind a doua opera moldoveneasca publicata in Occident, dupa „Marturisirea” lui Petru Movila.
Totul culmineaza cu publicarea in 1664 a traducerii din greaca a Vechiului Testament, prima de acest fel in limba romana.
Spatarul
Dupa o ascensiune fulminanta in elita boiereasca a vremii, de la gramatic si cancelar, ajunge in 1658 Mare Spatar (comandant al Armatei).
Functia fiind foarte ravnita in acea vreme, Milescu intra fara voia lui in furtuna politica de la Curtea Domneasca. I se insceneaza un complot, de pe urma caruia este pedepsit cu taierea nasului.
Este renegat si alungat din Moldova, pribegind in urmatorii ani prin Europa. Il gasim la Stockholm in 1666, la Paris in 1667 si la
Istambul in 1669.
Aventura Chineza
In 1671, cu ajutorul recomandarii primite de la Dositei, Patriarhul Ierusalimului, ajunge la Moscova si este imediat angajat la „Departamentul Solilor” din Ministerul de Externe, ca interpret pentru limbile greaca, latina si romana. In timp, datorita calitatilor sale intra in gratiile Tarului Alexei Mihailovici, devenind interpretul personal al acestuia.
Este considerat ca fiind omul cel mai potrivit pentru unul din cele mai indraznete obiective ale Rusiei: deschiderea unei reprezentante diplomatice in China. Misiunea lui este de a spiona acest imperiu, aflat in apogeul dezvoltarii in acea vreme.
Astfel, timp de doi ani, intre 1675 si 1777, Milescu aduna informatii despre cultura si civilizatia chineza, despre modul de organizare al armatei si aparatului administrativ, pe care le aduna in lucrarea „De la Tobolsk până în China”.
Mult timp, chiar si dupa moartea lui, lucrarea a circulat in manuscrise si traduceri olografe, fiind cunoscuta ca cel mai avizat document istoric, cultural, militar si social despre China acelei vremi. Lucrarea este publicata oficial doua secole mai tarziu, in 1882, la St. Petersburg, sub titlul „Jurnalul de calatorie de la fortul Nercinsk pana la Pekin” Deasemenea, harta intocmita de el este socotita cea mai exacta cartografiere a tarii din secolul al XVII-lea.
Moldoveanul
Intors in Rusia, devine profesorul privat al viitorului Tar Petru cel Mare.
Publica studii istorice de rasunet, cele mai importante fiind „Genealogia Tarilor Rusi” (1678) si „Cartea despre tatari” (1679).
Chiar daca ramane pana la moarte in slujba tarilor Rusiei, nu uita locurile de bastina. De exemplu, in 1679 il ajuta pe Mitropolitul Dosoftei sa achizitioneze din Rusia o tiparnita moderna. Cu ajutorul acesteia sunt tiparite scrierile bisericesti care vor ajuta limba romana sa devina limba oficiala a tuturor slujbelor religioase. Deasemenea, mijloceste relatiile diplomatice cu Tarii Rusiei, in favoarea Moldovei.
Cu toate acestea, nu se mai intoarce niciodata in Moldova. Moare in Rusia si este ingropat la Moscova, in preajma Cetatii Kremlinului.
Avand un destin fabulos dar si o opera de exceptie, Nicolae Milescu Spataru poate fi considerat una din cele mai luminoase figuri ale Moldovei.
