Drumul serpuieste neastamparat. In dreapta, ca un parinte grijuliu ne insoteste apa Moldovei. Dupa ce trecem de Cornu Luncii se deschide in dreapta o vale adancoasa, in afundul careia se grozaveste sub soarele piezis o asezare.
Capitala
Un sentiment ciudat te cuprinde cand o cuprinzi cu privirea. Doi ochi enormi te privesc, parca ar vrea sa-ti spuna ceva. Doua turle de biserici care bat din clopote. Simti vibratia lor in piept si parca vezi aerul cum trece prin tine.
Doua biserici care striga dintr-o fosta Capitala.
Suntem in Baia, prima cetate de Scaun a Tarii Moldovei. Aici si-a salasluit Dragos prima fortareata, inca dosadit dupa pierderea catelei Molda. Prima Capitala a Moldovei, mult inainte de Suceava sau Iasi. In 1339, conform unui hrisov era „cel mai mare oras de la Est de Carpati”.
Urbea
Orasul a cunoscut inca din secolul al XIII-lea o dezvoltare spornica. Breslele nemtesti si polone erau deja aici, fapt de atesta propasirea zonei. Inclusiv numele de Baia vine din ungureste (bania = domnie). Pentru acestia Alexandru cel Bun invita misionarii dominicani si infiinta aici o Episcopie Catolica. In anul urmator, 1410, construi Catedrala Catolica „Sf. Fecioara”. Catedrala era cea mai mare de acest fel din Moldova. Momentan este in ruine.
Sotia Domnitorului, Margareta, catolica din Polonia fiind, a adus o contributie nestramutata la propasirea Catolicismului la Est de Carpati.
Mai tarziu, in 1467, Matias Corvin, Principele roman al Ungariei, in incercarea lui de a cuceri Moldova, isi stabili nu intamplator aici cartierul general. Stefan cel mare insa anticipa miscarea si pe timp de noapte sacrifica orasul pe altarul victoriei. Izbanda a fost atat de legendara incat potoli pentru totdeauna ambitiile Ungariei.
In cinstea victoriei, Stefan cel Sfant ridica Biserica Alba cu hramul biruintei: „Sf. Gheorghe”. Numele si-l primeste din insasi constructia ei, din piatra nefasonata si nepictata pe dinauntru.
Mai tarziu in vreme, cand orasul era inca in floare, Petru Rares, apreciind legendele trecutului, construietse aici o a treia biserica, cu hramul „Adormirea maicii Domnului”.
Un trecut
Monumentala, fara turla (ca toate bisericile originale moldovenesti) aceasta ultima ctitorie incearca sa ne aduca aminte de trecutul maret dar uitat al asezarii. Un trecut plin de fiori dar care ar trebui acoperit de flori. Un trecut cu regi, domitori si episcopi.
La picioarele noastre.
