Mircea Giosan

Autor: Mircea Giosan

  • Cultura savuroasa

    Pentru cei ce raman in Iasi sambata seara/noaptea, 01/02 august, ii invit la un regal cultural pe strada Lapusneanu.

    Vom vizita Muzeul Unirii, vom admira fotografii ale Iasiului de odinioara si vom asculta recitalul de poezie a lui George Matrici. Epigramele lui Pastorel Teodoreanu vor rasuna in vechea urbe. Colectionarii ne vor imbia cu vetuste exponate. Actorii imbracati in haine de epoca vor evoca vremurile de odinioara. „Bataia cu flori” din perioada interbelica va fi reinviata si noi vom fi partasi traditiei. Recitalurile de vioara si proiectiile de fotografie ne vor umple seara de cultura si savoare.

    Ne intalnim in fata Hotelului Traian la ora 18:30 fix. Va rog probaluiti-va prezenta pe mircea@giosan.ro

    Va astept cu drag!

  • Hobilbanc si Gherulida

    Hobilbanc si Gherulida

    Poti spune multe despre regionalismele unei limbi. Cuvinte imprumutate si lepadate in colb. Neologismele vin si trec, cuvintele din ele se uzeaza repede si sunt inlocuite cu altele. In cele din urma sfarsesc in mlastina arhaismelor, luminate din cand in cand de cate o lanterna trecatoare.

    In Bucovina secolului 19, neologismele au venit odata cu austriecii colonizatori. Acestia au descalecat aducand cu ei tehnologii noi. Odata cu ei, vocabularul aferent. Ce rost ar mai fi avut traducerea obositoare in romaneste a unor concepte nascute cu nume nemtesti? Cuvintele tehnice au fost primele adoptate, pentru a eficientiza ziua de lucru:

    anțfai = indata, imediat (din germana Eins! Zwei! = Unu! Doi!)
    brahmaur = zid alaturat sobei (din germana brand-mauer = zid anti-foc)
    ștos = gramada de scanduri (stoss = teanc)
    clopștain = nicovala cizmarului (din germana klopfen = a bate si stein = piatra)
    surtirar = sortator de lemne (sortierer = sortator)
    decunc = transeu (deckung)
    șparhat = plita de la soba (sparherd = plita)
    bighitang = cleste cu marginile indoite (biegezange = cleste de indoit)
    falț = cleste cu falcile late (falz)
    șlaif = frana pentru caruta (schleife = sanie)
    ștrifui = a modifica (streifen = a zgaria)
    hobilbanc = masa tamplarului (hobelbank = tejghea)
    sprunc = drum scurt (sprung = salt)
    holhamăr = ciocan pentru tabla (Rollhammer = ciocan de indoit tabla)
    șfel = traversa (schwelle)
    ștol = colt de fier pentru potcoava, pe timp de iarna (stollen)
    crizbaun = pom de Craciun (Kristbaum)

    Administratia a impus cuvinte noi, aferente unor concepte nemaivazute pana atunci:

    ausus = deputat comunal (ausschuss = comitet)
    briftregăr = postas (brieftrager = factor postal)
    filvaltăr = inginer silvic (verwalter = administrator)
    ghitiht = judecatorie (geriht = tribunal)
    pleațmaistăr = seful depozitului de cherestea (platzmeister = seful pietei)
    langșturm = regiment de veterani (landsturm = armata de rezerva)
    mutărhamăr = ciocan de insemnat tabla (mutterhammer = ciocanul mamei)
    țucfilăr = politist (zugfuhrer = plutonief)
    ghișporn = deputat (gheschworene = jurat)
    fușpelt = plapuma pentru picioare (fuss = picior, pelz = blana)
    sprunc = drum scurt (sprung = salt)
    facman = persoana priceputa (fachmann = specialist)

    Aceste cuvinte odata adoptate nu deformeaza limba gazda. Nu deformeaza sensuri, dimpotriva, poate servi unei comunicari eficiente. Mesajul nu este mutilat, dimpotriva. Sensul este accentuat.

    Intr-o limba cu un singur gealau, nemtii au venit cu birghideul, chelnerul, cuplagarul si gherulida. Patru cuvinte pe atat de noi, pe atat de vechi deopotriva.

  • Fotografia si ogorul

    Fotografia si ogorul

    O iesire reusita alaturi de prietenii din Clubul Fotografilor. Am reusit ca prin traseul statornicit sa ating multe genuri fotografice in aceeasi zi (peisaj, macro, portrete, arhitectura, etc).
    Astfel, itinerarul nu a putut rata Manastirea Movila lui Burcel la rasarit, Castelul de la Solesti, Biserica pictata de la Stioborani sau Podul Inalt de la Cantalaresti. Frumuseti din Vaslui si Neamt cvasi-necunoscute. Locuri aproape neumblate, ascunse in ogoare tremuratoare de rapita. Cu maci plutind ca niste insule intr-o linistita mare.

    O mlastina inghetand taramuri neatinse.

  • Pavilionul

    Sta ca un batran in poarta, sprijinindu-se in toiag si asteptand oaspetii care nu se mai arata. Nu poate sa inteleaga graba lumii din ziua de azi. Si-ar fi dorit ca cineva sa se opreasca si sa-l ascute povestind despre acest hotar.

    Cum la 6 mai 1809, in satul Cornu Luncii s-a infiintat in aceasta ghereta al doilea oficiu vamal al Bucovinei. Primul a fost cel de la Bunesti.
    Cum a pazit mai bine de 100 de ani pe romani de romani. Cum oamenii iesiti din ea intorceau din drum cu gesturi dsperate pe cei ce vroiau sa-si vanda marfa. Cum cei suspecti erau cercuiti si trimisi in Zarca, la Suceava.
    Sau cand imparatul Franz Josef, mare duce al Bucovinei, viziteaza aceste locuri, uitandu-se cu pofta peste dealuri si intreband: „Cine ne-a oprit aici?”. Raspunsul a fost: „Niste pamanteni cu caciuli mari, cai iuti si buzdugane agere”

    Dar s-a razbunat. In noiembrie 1918, trupele romane au trecut pe aici si au eliberat primul sat din dulcea Bucovina. Au impins catanele imparatesti pana dincolo de Tara Morosenilor.

    La 28 noiembrie, fruntasii satului isi puneau talpicele la sanii si porneau spre Cernauti, unde puneau umarul la Unirea cu tara. Altii coborau slanina din pod si se pregateau de drum lung. Plecau la ungureni, in Alba Iulia, sa racneasca unirea cu Regatul.

    Timpul a trecut. Casuta noastra a infruntat anii si se arata acum cu fruntea sus. Schiteaza gesturi duioase si ne pofteste pragul, spre Muzeu. Vrea sa ne povesteasa istoria ei.

    Cu imparati, catane, armate…

  • Bucovina intempestata

    Bucovina intempestata

  • Don Quijote de Chitcani

    Don Quijote de Chitcani

    Ca o zbatere de ochi. Supus intre colnice invelitoare, incearca sa iasa in stralucire. Conturul dimprejur nu-l ajuta. Parca incearca sa-l cufunde in tacere. Unul din primele testimonii ingineresti din Moldova moderna ne asteapta la marginea drumului, doar-doar s-o indura cineva sa-i mai calce pragul.

    Este Podul Doamnei, una din dovezile politicii duse de Mihai Sturza, domnul Moldovei. Acesta a incercat sa stranga localitatile intr-o retea de sleahuri care sa insufleteasca economia tarii, deja inviorata de Regulementele Organice.

    Ridicat in 1841 pe calea ce lega Moldova de astazi de Basarabia, se arata astazi langa drumul Vaslui – Barlad, in comuna Chitcani. Ca un Don Quijote chibzuit, incearca sa ne demonstreze ca este inca in putere.

    Marturie in timp stau cele doua inscriptii de la mijlocul tronsonului, in romana (caracere chilirice),

    si latina

    „Acest pod este construit din porunca Domnului Mihai Sturza Domn Tarii Moldovei in al VIII an al domniei sale si savarsindu-se sau deschis pentru ctitori in 8 Noem. 1841.”

    Denumirea de Podul Doamnei isi are geneza in desele drumuri ale Doamnei Sturza catre mosiile din Donduseni, in partea de rasarit a Moldovei.

    Deasupra acestor inscrieri nu putea sa lipseasca stema cu bourul moldovenesc, semn al apartenentei domeniului domnesc.

    Exponent al iluminismului francez, Mihai Sturza a fost cel care a pus bazele Academiei Mihailene (1835 – prima universitate din principate) si a Institutului de Arte si Mestesuguri (1835). A reusit astfel sa alinieze Moldova la valorile timpului, dupa o perioada de intense framantari si regrese.

    Constructia este moderna pentru acea vreme: blocuri de piatra fetuite legate cu mortar de var, cu cinci deschideri in arc pe o lungime de 30 de metri. Lungimea este remarcabila pentru acea vreme, tinand cont de posibilitatile tehnice si financiare ale epocii. Fata de podurile mai vechi (Zlodica, Cantalaresti, Carjoaia) se deosebeste prin dimensiunea mai mare, stilul aprofundat si detaliile mai rafinate. Influenta franceza este categorica.

    La piciorul dinspre vest am descoperit o piatra masiva, sculptata in forma de scut heraldic, deasupra careia se mai poate observa emblema moldovei.

    Chiar daca urmele sunt sterse, bourul inca mai rasufla.

  • Castigatorii se aduna…

    Avem un nou castigator. De fapt o castigatoare. Silvia Pintilie a castigat un loc in urmatoarea iesire giosaneasca. Dumneaei a recunoscut Vila Sonet, casa in care a locuit si creat Mihai Codreanu (1876 – 1957).

    Acesta isi dunumea locuinta „Vila Sonet” considerand aceasta specie literara ca fiind „o poezie de maxima virtuozitate”.

    Monumentul a fost construit in stil ne0-romanesc in 1934, dupa planurile poetului, si sfaturile unui prieten ceferist. Lotul de pamant a fost primit de la Primaria Iasiului drept recunostinta pentru realizarile sale literare. Locul ales este emblematic: vis-a-vis de Bolta Rece, locul unde-si petreceau serile Eminescu, Creanga si Caragiale.

    Dupa moartea „sonetistului” (1957) respectiv a sotiei (Ecaterina Teodoreanu, in 1970) la parterul casei a fost organizat un muzeu cuprinzand dormitorul, sufrageria si biroul poetului, impreuna cu 700 de obiecte (manuscrise, carti, medalii, scrisori, tablouri) ce au apartinut acestuia.

    Desi este unul din cele mai reusite muzee memorialistice, „Vila Sonet” zace momentan intr-un con de umbra nemeritat.

    O puteti lumina cu o vizita intr-o dupa-amiaza de duminica lenesa.